Apel către Ambasada S.U.A. la Bucureşti – Guvernul american să nu accepte compromisuri cu privire la respectarea Drepturilor Omului în negocierile cu dictatura comunistă din Cuba!

Guvernul S.U.A., la iniţiativa Preşedintelui Barak Obama, a anunţat la 17 decembrie 2014 reluarea relaţiilor diplomatice cu Cuba, după 53 de ani de tensiuni între cele două state. Regimul de dictatură comunistă condus de fraţii Fidel şi Raul Castro primeşte astfel un nesperat ajutor şi îşi prelungeşte cu câţiva ani buni supravieţuirea. 

Guvernul comunist de la Havana a făcut un gest de bunăvoinţă, ca un prim răspuns la gestul diplomatic al S.U.A., şi a eliberat 53 de deţinuţi politici. Totuşi, este puţin probabil că regimul fraţilor Castro va accepta măsurile de democratizare a vieţii politice şi de liberalizare a economiei care vor fi cerute de guvernul american, în schimbul dezvoltării relaţiilor dintre S.U.A. şi Cuba.

Vă mărturisesc că sunt îndrăgostit de Cuba şi de poporul cubanez. Am avut onoarea să particip la implementarea unui proiect european – „Întărirea solidarităţii europene dintre Europa Centrala şi de Est şi Cuba” – care a avut ca scop ajutorarea dizidenţilor anti-castrişti şi a luptătorilor pentru democraţie din Cuba. Călătorind în această ţară minunată, am cunoscut o parte din suferinţa cubanezilor care au refuzat să accepte compromisul cu regimul de dictatură comunistă de la Havana, o ruină macabră a raiului promis cândva poporului cubanez de tinerii revoluţionari Fidel Castro şi Ernesto „Che Guevara”. 

Decizia guvernului S.U.A. de a relansa relaţiile diplomatice cu guvernul comunist de la Havana m-a surprins şi ulterior, m-a dezamăgit, văzând superficialitatea cu care eu consider că americanii abordează problema democratizării societăţii cubaneze. 

Declaraţia diplomatului comunist cubanez, Josefina Vidal, este edificatoare şi dovedeşte că în rândul nomenclaturiştilor Partidului Comunist Cubanez nu există dorinţa de a se implementa reforme pentru democratizarea ţării: „Nu se poate accepta ca, în scopul de a îmbunătăţi şi normaliza relaţiile cu SUA, Cuba trebuie să renunţe la principiile în care crede. Schimbările în Cuba nu sunt negociabile!” 

Nu doresc să comentez mai mult, probabil că în spatele deciziei guvernului american sunt foarte mari interese geopolitice. Cuba este un teritoriu dorit de multe imperii ale lumii. Alături de S.U.A., îşi manifestă intens influenţa în regiune puteri planetare precum China, Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană. Îmi amintesc că în săptămânile în care am fost în Cuba, ţara era vizitată de Dimitry Medvedev, pe atunci Preşedinte al Federaţiei Ruse, Havana era plină de câteva mii de studenţi chinezi, veniţi la studii, iar în vecinătatea Cubei, flota Venezuelei făcea manevre militare împreună cu o flotilă rusească, sub monitorizarea atentă a US Navy. Nu în ultimul rând, am văzut cum multe din clădirile de interes istoric de pe malul mării, din Havana, erau renovate cu sprijin financiar european, probabil pentru a fi pregătite să devină, după căderea fraţilor Castro, hoteluri şi cazinouri de lux. (articol integral -ADEVĂRUL-)

Papa Francisc - ”Marea ameninţare la adresa planului lui Dumnezeu pentru oameni este şi a fost mereu minciuna”

În predica rostită la Sfânta Liturghie oficiată acum câteva zile în Parcul Rizal din Manila, Papa Francisc a reamintit omenirii marele pericol pe care îl reprezintă minciuna pentru progresul umanităţii. Într-o lume globalizată care a transformat minciuna în raţiune de stat şi în a doua natura a majorităţii locuitorilor planetei, Papa Francisc nu ezită să-şi asume, curajos şi lucid, mărturisirea adevărului în Hristos.

Papa Francisc - unul dintre puţinii ierarhi ai Bisericii creştine contemporane care reuşesc să se manifeste apostolic, depăşind neputinţele unor atitudini enclavizate, habotnice şi fariseice care afectează o parte considerabilă a ierarhiei bisericeşti - avertizează cu severitate, aproape profetic:

”Diavolul este tatăl minciunii. Adesea diavolul ascunde capcanele sale în spatele aparenţei sofisticării, al fascinaţiei de a fi „moderni”, de a fi „ca toţi ceilalţi”. Diavolul ne distrage cu mirajul plăcerilor efemere şi al distracţiilor superficiale. În acest mod noi ne irosim darurile primite de la Dumnezeu, amuzându-ne cu dispozitive neînsemnate; irosim banii noştri în jocul de noroc şi în băutură; ne concentrăm numai asupra noastră. Neglijăm să rămâne centraţi asupra lucrurilor care contează realmente. Neglijăm să rămânem în adâncul nostru ca nişte prunci. Acesta este păcatul: a uita în adâncul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. De fapt, pruncii, aşa cum ne învaţă Iisus Hristos, au propria lor înţelepciune, care nu este înţelepciunea acestei lumi.”

De fapt, Papa Francisc descrie starea de decădere morală a civilizaţiei noastre grav afectată de miciună.

Ce altceva este sistemul economic global, decât expresia minciunii că legile economiei de piaţă ar fi singure suficiente pentru asigurarea bunăstării generale?

Raportul Organizaţiei umanitare ”Oxfam”, remis publicităţii înainte de deschiderea Forumului Economic Mondial de la Davos, avertizează că ”o elită care cuprinde doar 1% din populaţia planetei controlează 48% din averea de la nivel mondial (cu o creştere de la 44% în 2009 la 48% în 2014), iar procentul va fi de peste 50%, în 2016. Membrii acestei elite posedă o avere medie de 2,7 milioane dolari/persoană (în 2014). Din procentul de 52% din averea de la nivel mondial rămasă, aproape toată (46%) este deţinută de o cincime din populaţia lumii. Aproximativ 80% din populaţia planetei deţine doar 5,5% din averea mondială (fiecare locuitor din acest segment are o avere medie de 3.851 dolari), adică 1/700 din averea medie a celor din elita de 1%.”

Ce altceva este ”societatea de consum”, decât expresia reclamei mincinoase şi a nebuniei induse de marile corporaţii în mintea clienţilor de a consuma orice, oricât şi fără vreun folos real pentru... (articol integral -ADEVĂRUL-)

JE SUIS CHARLIE... Où êtes-vous, l'Europe?

Fanatismul religios loveşte sângeros în inima Uniunii Europene. Asupra ”Oraşului Luminilor” s-a prăvălit bezna barbarismului. Adepţii bolnavi cu mintea şi cu sufletul ai unui "jihad" sângeros, stupid şi inutil, dând dovadă de o laşitate mizerabilă, au ucis cu sânge rece 12 persoane, jurnalişti şi poliţişti, rănind grav alte 11 persoane, la sediul publicaţiei ”Charlie Hebdo”, crezând că aşa pot să asasineze idealul libertăţii de exprimare.

Fundamentaliştii şi extremiştii din toate religiile lumii (inclusiv cei din Creştinism) sunt convinşi că libertatea de exprimare este un pericol pentru supremaţia religiei lor. Apelul la violenţă, la forţa glonţului este însă dovada primitivismului convingerilor acestor indivizi, care lipsiţi fiind de forţa argumentelor, a gândirii, folosesc teroarea şi crima pentru a-şi impune ideile religioase.

Dintre toate formele de extremism religios, cea mai sângeroasă şi barbară se dovedeşte a fi în prezent aceea a radicalismului islamic, al cărui vârf de lance este Statul Islamic, care foarte probabil că se află în umbra actului terorist comis la Paris.

Foarte grav pentru Uniunea Europeană este faptul că radicalismul islamic cunoaşte o dezvoltare şocant de rapidă în teritoriile noastre europene, fiind ocrotit chiar de drepturile şi libertăţile garantate de legislaţia europeană, precum şi favorizat de spiritul de toleranţă şi deschiderea europenilor spre inter-culturalitate. În acelaşi timp, combativitatea spirituală şi culturală a europenilor este tot mai redusă, paradoxal, de insistenţa cu care liderii politici ai Uniunii Europene încearcă să creeze şi să implementeze un nou şi artificial model al cetăţeanului european multicultural - un fel de "novo homine europaeus" care îşi hrăneşte sufletul din toate culturile şi spiritualităţile omenirii ajungând într-un final să-şi piardă identitatea şi să moară sufleteşte. (articol integral -ADEVĂRUL-)

Preşedintele Klaus Iohannis, cultele religioase şi binele public

În ziua de 4 ianuarie, prima duminică a anului 2015 d.Hr., Preşedintele Republicii domnul Klaus Iohannis a participat la prima parte a Sfintei Liturghii Ortodoxe (Liturghia Catehumenilor sau A celor chemaţi) care s-a oficiat la Catedrala Ortodoxă din Sibiu de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Laurenţiu Streza, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Gestul religios făcut de Preşedinte este plin de semnificaţii.

Preşedintele Klaus Iohannis transmite un mesaj complex prin participarea domniei sale la Sfânta Liturghie Ortodoxă, o participare care respectă într-o anumită măsură Canoanele Bisericii Ortodoxe - canoane care îngăduie persoanelor care nu sunt botezate în credinţa creştină ortodoxă, dar care sunt chemate să primească Sfântul Botez Creştin Ortodox, să participe doar la Liturghia Catehumenilor. 

Un prim rând al acestui mesaj ar fi acela care exprimă dorinţa de reconciliere a Preşedintelui Klaus Iohannis cu Biserica Ortodoxă Română. O reconciliere necesară în contextul în care pe de o parte, a existat o anumită susţinere, mai mult sau mai puţin direct afirmată, a unei părţi din ierarhia Bisericii noastre pentru candidatura domnului Victor Ponta, iar pe de altă parte, majoritatea clerului ortodox priveşte la domnul Klaus Iohannis mai puţin din perspectiva calităţii lui de politician şi mai mult din perspectiva apartenenţei acestuia la cultul protestant luteran - cult religios considerat de Canoanele şi Dogmele Bisericii noastre ca fiind expresia unei erezii. (articol integral -ADEVĂRUL-)

***
sursa foto: www.adevarul.ro