Papa Francisc - unul dintre puţinii ierarhi ai Bisericii creştine contemporane care reuşesc să se manifeste apostolic, depăşind neputinţele unor atitudini enclavizate, habotnice şi fariseice care afectează o parte considerabilă a ierarhiei bisericeşti - avertizează cu severitate, aproape profetic:
”Diavolul este tatăl minciunii. Adesea diavolul ascunde capcanele sale în spatele aparenţei sofisticării, al fascinaţiei de a fi „moderni”, de a fi „ca toţi ceilalţi”. Diavolul ne distrage cu mirajul plăcerilor efemere şi al distracţiilor superficiale. În acest mod noi ne irosim darurile primite de la Dumnezeu, amuzându-ne cu dispozitive neînsemnate; irosim banii noştri în jocul de noroc şi în băutură; ne concentrăm numai asupra noastră. Neglijăm să rămâne centraţi asupra lucrurilor care contează realmente. Neglijăm să rămânem în adâncul nostru ca nişte prunci. Acesta este păcatul: a uita în adâncul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. De fapt, pruncii, aşa cum ne învaţă Iisus Hristos, au propria lor înţelepciune, care nu este înţelepciunea acestei lumi.”
De fapt, Papa Francisc descrie starea de decădere morală a civilizaţiei noastre grav afectată de miciună.
Ce altceva este sistemul economic global, decât expresia minciunii că legile economiei de piaţă ar fi singure suficiente pentru asigurarea bunăstării generale?
Raportul Organizaţiei umanitare ”Oxfam”, remis publicităţii înainte de deschiderea Forumului Economic Mondial de la Davos, avertizează că ”o elită care cuprinde doar 1% din populaţia planetei controlează 48% din averea de la nivel mondial (cu o creştere de la 44% în 2009 la 48% în 2014), iar procentul va fi de peste 50%, în 2016. Membrii acestei elite posedă o avere medie de 2,7 milioane dolari/persoană (în 2014). Din procentul de 52% din averea de la nivel mondial rămasă, aproape toată (46%) este deţinută de o cincime din populaţia lumii. Aproximativ 80% din populaţia planetei deţine doar 5,5% din averea mondială (fiecare locuitor din acest segment are o avere medie de 3.851 dolari), adică 1/700 din averea medie a celor din elita de 1%.”
Ce altceva este ”societatea de consum”, decât expresia reclamei mincinoase şi a nebuniei induse de marile corporaţii în mintea clienţilor de a consuma orice, oricât şi fără vreun folos real pentru... (articol integral -ADEVĂRUL-)