Parlamentul European a adoptat Raportul Lunacek şi foaia de parcurs împotriva homofobiei şi a discriminării pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen - este un fapt politic deja cunoscut. Cum au votat europarlamentarii români, iarăşi s-a aflat. Altfel spus, faptul este consumat, lemnele uscate ale unei probleme de prea mult timp ignorată şi prea puţin cu echilibru discutată au fost aprinse de focul pus de Parlamentul European. Asta în ciuda opoziţiei europarlamentarilor statelor catolice şi ai României.
Rezolvarea problemei drepturilor LGBT presupune abordarea a cel puţin patru domenii: politica, religia, medicina şi mentalitatea poporului. Despre această abordare nu intenţionez deocamdată să discut, intenţia mea este de a încerca un dialog cu colegul blogger Adrian Munteanu. Îmi asum acest risc, deşi primul meu articol despre homosexualitate, postat pe Blogurile Adevărul, mi-a atras, paradoxal, critici din partea ambelor tabere implicate. Activiştii LGBT s-au deranjat că am mărturisit adevărul Bisericii pe care o slujesc, anume că homosexualitatea este considerată un păcat, o boală sufletească, iar militanţii fundamentalişti mi-au reproşat cu vehemenţă faptul că i-am numit pe homosexuali, „fraţii mei”.
Purced, fără alte lămuriri introductive, la încercarea de dialog.
Ne spune fratele Adrian Munteanu: ”Prea-cuvioşii noştri preoţi ne vorbesc de îndreptarea homosexualilor, ca şi cum ar fi nişte nelegiuiţi.”
Răspunsul meu: Frate Adrian, dacă semenii noştri din LGBT îşi susţin public adevărurile lor - ”homosexualitatea este normalitate, avem dreptul la căsătorie, avem dreptul la adopţie etc.” - creştinii beneficiază de acelaşi atribut civic/civil, adică de a-şi susţine public propriile adevăruri. Există aici o anumită diferenţă. Membrii LGBT susţin adevăruri izvorâte din propriul comportament sexual, din stilul lor de viaţă. Creştinii susţin adevăruri izvorâte din Sfânta Scriptură. (articol integral AICI)
Rezolvarea problemei drepturilor LGBT presupune abordarea a cel puţin patru domenii: politica, religia, medicina şi mentalitatea poporului. Despre această abordare nu intenţionez deocamdată să discut, intenţia mea este de a încerca un dialog cu colegul blogger Adrian Munteanu. Îmi asum acest risc, deşi primul meu articol despre homosexualitate, postat pe Blogurile Adevărul, mi-a atras, paradoxal, critici din partea ambelor tabere implicate. Activiştii LGBT s-au deranjat că am mărturisit adevărul Bisericii pe care o slujesc, anume că homosexualitatea este considerată un păcat, o boală sufletească, iar militanţii fundamentalişti mi-au reproşat cu vehemenţă faptul că i-am numit pe homosexuali, „fraţii mei”.
Purced, fără alte lămuriri introductive, la încercarea de dialog.
Ne spune fratele Adrian Munteanu: ”Prea-cuvioşii noştri preoţi ne vorbesc de îndreptarea homosexualilor, ca şi cum ar fi nişte nelegiuiţi.”
Răspunsul meu: Frate Adrian, dacă semenii noştri din LGBT îşi susţin public adevărurile lor - ”homosexualitatea este normalitate, avem dreptul la căsătorie, avem dreptul la adopţie etc.” - creştinii beneficiază de acelaşi atribut civic/civil, adică de a-şi susţine public propriile adevăruri. Există aici o anumită diferenţă. Membrii LGBT susţin adevăruri izvorâte din propriul comportament sexual, din stilul lor de viaţă. Creştinii susţin adevăruri izvorâte din Sfânta Scriptură. (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu