Dialog despre homosexualitate - mărturisirea credinţei creştine către semenii noştri din LGBT între mustrare şi osândire

Chestiunea homosexualităţii nu se poate rezolva corect doar prin raportarea la nişte drepturi civile golite, izolate de conţinutul moralei publice, iar morala publică îşi află conţinutul inclusiv în concepţiile spirituale - religioase, filosofice etc. – despre viaţă şi cetate pe care le mărturiseşte majoritatea membrilor cetăţii.

Parlamentul European a adoptat Raportul Lunacek şi foaia de parcurs împotriva homofobiei şi a discriminării pe motiv de orientare sexuală şi identitate de gen, un demers politic oarecum bizar şi de o oportunitate insuficient argumentată de statistici, lăsând (forţând?) senzaţia că naţiunile Uniunii Europene ar fi bântuite de fantoma homofobiei violente.

Nu doresc să analizez aici culisele mecanismelor politice şi administrative ale Uniunii Europene. Mărturisesc doar convingerea că există probleme cu mult mai grave şi mai serioase în spaţiul unional european cărora bine ar fi ca politicienii europeni să le acorde întâietate, între acestea problema şomajului, mai ales în rândul tinerilor, fiind periculos de serioasă pentru echilibrul social-politic şi viitorul Uniunii Europene - conform Eurostat, la finele anului 2013, rata şomajului în rândul tinerilor cu vârsta sub 25 de ani era de aproximativ 24% în Uniunea Europeană şi 25% în Zona Euro, iar aproximativ 27 de milioane de europeni nu aveau loc de muncă.

Puţin oportuna acţiune politică a Parlamentului European a oferit prilejul unui început de dialog pe tema homosexualităţii între mine şi colegul meu din comunitatea Blogurile Adevărul, fratele Adrian Munteanu. Un dialog al cărui final este oarecum grăbit de decizia colegului meu de a nu accepta inivitaţia mea de a dezbate această temă în împreună lucrare, folosindu-ne de spaţiul virtual cu generozitate oferit schimbului de idei de către redaţia Adevărul.

Un pas - poate sau poate nu ultimul - în acest dialog trebuie să fac. Promisiunea făcută fratelui Adrian Munteanu de a fi, dacă nu în comuniune, cel puţin în comunicare cu domnia sa, chiar şi în contextul finalului de dialog, trebuie respectată. (articol integral AICI)