În
articolul tovărășiei sale publicat pe blogul Adevărul și
intitulat ”Și,
totuși, ilegaliștii comuniști credeau într-un ideal”,
ex-propagandistul comunist Ion Cristoiu ne ispitește să acceptăm
că un ilegalist al mișcării comuniste din România interbelică
poate fi ”personajul
unei capodopere literare sau cinematografice”. Da, suntem de acord,
în felul nostru, cu tovarășul Ion Cristoiu.
Ideologia
comunistă, Partidul Comunist, ilegaliștii, activiștii și
Secretarul General formează un sistem criminal – dictatura
comunistă care, alături de nazism și fascism, rămâne o supremă
pervertire a libertății și demnității umane. În acest sens și
nu altfel, acceptăm că se poate scrie o carte, se poate realiza un
film despre înfiorătorul experiment de inginerie socială care a
fost comunismul românesc. De aceea, îi oferim lui Ion Cristoiu
câteva dintre biografiile de ilegaliști și militanți comuniști
cuprinse în Raportul
comisiei prezindenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din
România cu speranța că tov.
Cristoiu va afla resursele necesare pentru a finanța un documentar
tv sau (de ce nu?) un film artistic în serial despre crimele comise
de acești indivizi și regimul comunist pe care l-au slujit.
* * *
Augustin Alexa (n.
1911). Ilegalist, muncitor CFR la Cluj, ministrul Transporturilor
(1951-1953), membru al CC al PMR/PCR (1948-1974), procuror general al
RPR/RSR (1953-1973). În 1953 primeşte gradul de prim consilier
juridic de stat, asimilat cu gradul de general-locotenent, direct
implicat în toate marile anchete şi procese ale perioadei. Putem
spune că prin poziţia pe care a deţinut-o a fost un ”Vîşinski
al României”.
Iosif Ardeleanu (Döme
Adler) (n. 1909). Ilegalist transilvănean, căsătorit cu Clara
Turcu (director în Ministerul de Externe în mandatul Anei Pauker),
Ardeleanu a fost şeful cenzurii (Direcţia Generală a Presei şi
Tipăriturilor, 1951-1973). A devenit proverbial pentru obtuzitatea,
intoleranţa şi dogmatismul său. Alături de Valter Roman, Nicolae
Goldberger, Aurel Mălnăşan şi Wilhelm Einhorn, a fost direct
implicat în acţiunea de investigare şi supraveghere a guvernului
legal al Ungariei condus de Imre Nagy în timpul „azilului politic”
de la Snagov (1956-1958).
Emil Bodnăraş
(1904-1976). Născut dintr-un tată ucrainean şi o mamă de origine
germană. Una dintre cele mai complicate personalităţi ale
comunismului românesc. Ofiţer de carieră, el a devenit spion
sovietic şi a fugit în Uniunea Sovietică. S-a întors în România
la mijlocul anilor 1930 şi a îndeplinit diferite misiuni speciale
pentru spionajul militar sovietic. Prins din întâmplare, Bodnăraş
a fost condamnat la 10 ani de închisoare. În închisorile de la
Doftana şi Caransebeş, el a devenit un prieten de încredere al lui... (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu