Iniţiativa legislativă a
parlamentarului Remus Cernea, membru în Grupul parlamentar al PSD – în opinia
mea un demers total neinspirat, absolut superficial şi fals argumentat, dacă îl
raportăm la tradiţiile spirituale şi culturale ale naţiunii române – de a
oficializa concubinajul între persoanele heterosexuale şi homosexuale a
relansat dezbaterea privind homosexualitatea.
Să analizăm, în sinteză – înainte
de a lectura două mărturii ale unor foşti homosexuali – care sunt taberele
implicate. Observăm mai multe curente de opinie, de atitudine. O minoritate
agresivă, incisivă a “progresiştilor“ formată din persoane de diferite origini
– membri ai LGBT, activişti pentru Drepturile Omului, atei, anticlericali sau
politicieni ca Remus Cernea ori Victor Ponta, care văd în promovarea homosexualităţii
o oportunitate politică de a se racorda la iniţiativele identice ale stîngii
europene (vezi Franţa, unde majoritatea socialistă din Senatul francez a
adoptat săptămâna trecută articole de lege care oferă homosexualilor dreptul la
căsătorie şi la adopţia de copii, în ciuda protestelor de stradă masive de la
începutul anului, la care au participat sute de mii de cetăţeni francezi).
În al doilea rând, avem o altă
minoritate, la fel de agresivă, a homofobilor formată din fundamentalişti
religioşi ori politicieni ca Radu Mazăre şi Gigi Becali care folosesc jigniri
şi ameninţări la adresa homosexualilor şi propagandiştilor acestora, o
atitudine absolut inadmisibilă şi barbară.
A treia tabără implicată în
dezbatere este mult mai consistentă, deşi mai puţin vocală, fiind formată din numeroşi
creştini de diferite orientări – ortodocşi, catolici, greco-catolici,
protestanţi, neoprotestanţi etc., care ocupă felurite poziţii în societate – preoţi,
oameni de cultură, medici, activişti ai societăţii civile, jurnalişti etc. Din
această zonă, mesajul, deşi unul îndreptat împotriva homosexualităţii, privită
ca păcat în faţa lui Dumnezeu, nu are încărcături agresive. Dimpotrivă, creştinii
îşi fac doar datoria de a mărturisi învăţătura lui Hristos, chiar şi atunci
când, din tabăra susţinătorilor homosexualităţii, se afirmă, total eronat şi
manipulatoriu, că a condamna păcatul ar însemna, implicit, că îl condamni şi pe
păcătos.
Nu ne propunem să intervenim în
dezbatere cu argumente împotriva homosexualităţii – acestea sunt suficient de
bine cunoscute şi recunoscute de toată lumea, inclusiv de homosexuali – ci doar
vă oferim câteva fragmente din mărturisirile făcute despre homosexualitate de
persoane care au reuşit să renunţe la homosexualitate şi să-şi recupereze
armonia cu ordinea firească a naturii.(articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu