Dezbaterea
privind revizuirea Constituției României atinge – uneori cu exprimări afectate
de subiectivitate și necunoaștere, tensionând inutil dialogul – subiectul
relației Statului cu Biserica. În încercarea de a vă oferi o perspectivă de
istorie constituțională a evoluției acestei relații, vă invit să lecturați câteva
fragmente de texte constituționale românești care au reglementat, de-a lungul
timpului, atitudinea Statului român față de libertatea religioasă, în general,
și de Biserica Ortodoxă Română, cel mai important cult din România, în
particular.
Înainte de a
prezenta aceste texte constituționale, mai este necesar să remarcăm faptul că înțelegerea
completă a realităților din epoca în care fiecare Constituție și-a exercitat
puterea de lege fundamentală presupune și o rememorare a realităților sociale,
economice, politice, culturale și religioase specifice momentului istoric
respectiv. Utilizarea eficientă a spațiului virtual oferit de blog nu ne
permite să insistăm asupra unor astfel de importante aspecte, dar vă îndemn să realizați
acest necesar exercițiu de cunoaștere.
Constituția
din 1866
afirmă la Art. 5. ”Românii se
bucură de libertatea consciinței, de libertatea învețămentului, de libertatea
presei, de libertatea întrunirilor.”
Se proclamă și se garantează, pentru prima
oară în Istoria Poporului Român, o serie de libertăți specifice statului modern
european. Reglementarea relației statului
cu Biserica Ortodoxă și cu celelalte culte religioase în Constituția din 1866
se face prin mai multe articole. Astfel, la Art. 21 se stabilește că: (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu