Astăzi este prima zi de școală a fetiței noastre, Casiana
Gabriela, mica noastră școlăriță în clasa I-a. Sunt bucuros că la începutul
călătoriei pe drumul cunoașterii, Casiana este binecuvântată, alături de școlarii țării, prin acest cuvânt
de învățătură rostit de Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Române, un cuvânt surprinzător de puternic, de ferm
și de curajos despre criza morală a societății și soluțiile de reașezare a școlii românești
în duhul creștin. Vă invit să citiți acest cuvânt de folos!
* * *
Educația este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a
caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Din acest motiv
educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți
care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului.
În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de
bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub
50%, este necesară o analiză sinceră și lucidă a sistemului de
învățământ din țara noastră. Cauzele eșecului din școala românească sunt
multiple, iar unele dintre acestea au fost și vor mai fi analizate de
specialiștii din diverse instituții abilitate, în special inconsecvenţa
şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi
criza spirituală şi morală din societatea românească. Lipsa de valori
perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea și
școala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de
valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri
materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar
o avere frumoasă. Iar dictonul „cine are carte are parte” nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum „cine are carte pleacă departe”, adică în străinătate.
Pentru a opri această degradare spirituală şi socială sunt imperativ
necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a
mentalităţii şi o cultură a valorilor morale, după cum ne învaţă Sfântul
Apostol Pavel când zice: „să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2).
În acest context, dorim ca la începutul unui nou an școlar să adresăm
câteva îndemnuri care țin de misiunea Bisericii în promovarea
spiritualității creștine în actul educaţional, știut fiind că educația
religioasă în familie şi în școală presupune cooperarea Bisericii cu
aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în
societatea de azi actul educațional este tot mai mult afectat de
secularism sau indiferență spirituală, superficialitate şi lipsă de
motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi
prin intermediul educației religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze
pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi
profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi
proveneau adesea din familii modeste.
Deoarece predarea religiei în școală este un act misionar creștin, cu profunde conotații educaționale și spirituale, educația
religioasă trebuie să promoveze cultivarea talentelor şi a valorilor
intelectuale, respectul faţă de părinţi, profesori şi colegi, precum şi
iubirea de ţară şi de neam.
Biserica, alături de Familie și de Şcoală, trebuie
să fie activă şi creatoare în educația copiilor și a tinerilor. Prin
urmare, îndemnăm pe toţi slujitorii Bisericii, să promoveze o intensă cooperare cu familiile şi şcolile din parohii în actul educațional,
sub semnul unei responsabilităţi comune sporite pentru binele ţării
noastre. Având în vedere caracterul dinamic, ușor modelabil, al copiilor
și tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educație bazată pe valorile creștine şi democratice europene:
credinţă şi cultură, speranţă şi iubire, libertate și
responsabilitate, egalitate în faţa legii și solidaritate în faţa
suferinţei.
Anevoioasa tranziție românească, de la un regim totalitar monolitic la
unul democratic şi pluralist, a făcut și face numeroase victime în
societatea noastră. Dintre acestea, cei mai vulnerabili sunt astăzi
copiii și tinerii. Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia,
şomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, delicvenţa şi
violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului, se
constituie în tot atâtea cauze ale crizei educației în școală și în
familie. Biserica a semnalat adesea aceste provocări și face
eforturi sporite pentru a răspunde lor atât prin orele de religie, cât
şi prin diferite programe adresate copiilor și tinerilor, ca de pildă: „Hristos împărtășit copiilor”; „Alege Școala!”; „Copilul învață iubirea lui Hristos”,
care se desfășoară prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii
Ortodoxe Române. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi
viitoare sunt imense.
Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an școlar (2012-2013)
să binecuvinteze pe elevi, profesori, preoți și părinți, dar şi pe toți
cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaţi cu multă dăruire în actul
educațional și de formare spirituală!
Tuturor vă dorim sănătate, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la
Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră nobilă şi de valoare inestimabilă
pentru prezentul şi viitorul poporului român!
Cu deosebită preţuire şi părintească binecuvântare,
† DANIEL
Patriarhul României
***
