ACTIVENEWS - Câteva gânduri pentru semenii noștri Cristian Tudor Popescu, Florin Iaru și Vlad Levente Viski

Foto - ActiveNews

Mobilizarea exepțională a cetățenilor români creștini care, în număr de aproximativ trei milioane, au semnat documentul prin care se solicită apărarea familiei naturale, prin revizuirea Constituției, a provocat inițial un șoc paralizant, iar apoi o reacție aproape isterică din partea "multiculturaliștilor", "pan-europenilor", "seculariștilor" și a unora dintre puținii și insignifianții lideri ai răsfiratei și măruntei comunități LGBT din România.

Prin această nouă tulburare despre "dreptul" membrilor LGBT de a încheia o căsătorie și a întemeia o familie recunoscute de stat - și implicit de a beneficia de toate drepturile care decurg din aceasta, între care cel mai important fiind dreptul de a înfia copii - societatea românească face încă un pas în drumul său, dar și al omenirii, spre Apocalipsă, Parusie și întâlnirea noastră cu Hristos, la Judecata cea de obște. Tensiunea socială este destul de mare, provocări sunt multe, iar resursele celor care atacă familia naturală sunt cu mult mai bogate și mai diverse decât cele ale Coaliției pentru Familie, în ciuda milioanelor de români care doresc să instituționalizeze, prin Constituție, acest tip de familie. 

Activiștii "multiculturalismului" și ai "corectitudinii politice", deși extrem de firavi, ca număr și uneori ca nivel intelectual, dețin însă o mare putere de influență, conferită de forțele anti-creștine în solda cărora au ales să lucreze. Instituții de presă centrale, ziare, televiziuni, platforme media online - multe dintre acestea fie înglodate în datorii imense la bugetul statului, fie cu patroni anchetați penal, fie implicate în jocuri politice murdare - au lansat un virulent atac împotriva Coaliției pentru Familie, a creștinilor și cu precădere, a Bisericii Ortodoxe Române, în numele așa-ziselor "valori ale democrației și Uniunii Europene", sub masca unor pseudo-dezbateri publice - și iarăși trebuie să fac o paranteză și să spun că, din păcate, unii jurnaliști creștini au acceptat să participe la "dezbaterile" respective, girând astfel, o falsă "obiectivitate" a unor forumuri care, în esență, sunt anti-creștine.

Probabil că șocul provocat de succesul imens al campaniei de strângere de semnături în favoarea  instituționalizării, prin revizuirea Constituției, a familiei naturale, desfășurată de Coaliția pentru Familie, i-a făcut pe mulți dintre jurnaliștii, analiștii și activiștii "democrației europene" să-și piardă cumpătul și mai ales, bruma de bun simț și de bună măsură.

În acest context, reprezentativi, cel puțin pentru mine, sunt trei semeni ai noștrii care, de la înălțimea calității lor de persoane publice - fie sufocați de un fel de "mânie proletară", fie timorați și lăsați fără argumente de victoria de etapă a creștinilor - și-au vărsat "oful și amarul" pe cele trei milioane de creștini. Aceștia sunt remarcabilul jurnalist Cristian Tudor Popescu și talentatul poet Florin Iaru - doi oameni ai condeiului tulburați de ispita "multiculturalismului" secularizant și de logica strâmbă a "corectitudinii politice" - alături de Vlad Levente Viski, lider al comunității LGBT, un tânăr analist politic cu un nivel excepțional de pregătire intelectuală, dar din păcate, rătăcit grav în ceea ce noi, creștinii, numim a fi păcatul, boala sufletească a homosexualității.  

Înainte de a încerca un răspuns la afirmațiile - unele jignitoare, altele incorecte și câteva absolut ridicole - făcute de aceștia, trebuie spus că pentru noi, creștinii, marea ispită în toată această dispută cu semenii noștri LGBT și apărătorii lor, rămâne reacția pătimașă, orientată asupra acestora și alimentată doar de setea de dreptate, uitând mila și iubirea de aproapele. Suntem ispitiți să uităm că Biserica lui Hristos condamnă păcatul, însă pe păcătos îl iubește... 

În lupta noastră de mărturisire a lui Hristos, atunci când suntem confruntați cu ispitele venite din priveliștea păcatului ridicat la rang de valoare socială, trebuie să urmăm nu chemarea viscerală a vreunei imediate dreptăți lumești - care într-adevăr, poate să răcorească, pe moment, sufletul însetat după dreptate, dar alungă întotdeauna duhul iubirii de semeni și de Dumnezeu - ci glasul deopotrivă drept și iubitor al învățăturii creștine: "Fraților, chiar de va cădea un om în vreo greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l, pe unul ca acesta cu duhul blândeții, luând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită." (Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel VI, 1).

Da, recunosc că este extrem de dificil, ba uneori pare a fi imposibil, să răspunzi cu duhul blândeții, după porunca lui Hristos, mărturisită de Apostolul Neamurilor, atunci când cineva îți jignește, îți batjocorește credința, familia sau propria persoană. În rătăcirea lor, diavolul și cei care slujesc acestui înger căzut, se hrănesc cu ura pe care o provoacă în sufletul tău, prin ispitirea pe care o aduc în calea ta. Prin urmare, ar fi un mare păcat să ne lăsăm otrăviți cu această ură, ar fi o gravă eroare de comunicare să răspundem cu ură la atacurile unor semeni ai noștri ca CTP, Iaru sau Viski și totodată, ar fi o teribilă eroare de pedagogie și de tratament duhovnicesc să te cerți cu un om bolnav sufletește, crezând că așa îl ajuți să se vindece...

De aceea, doresc doar să dăruiesc câteva gânduri pentru acești trei semeni ai noștri, nu pentru a impune "dreptatea noastră", ci cu nădejdea că pot fi de folos acestor oameni, spre vindecarea și luminarea sufletelor lor.

***

Spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu, în anul 2016 d.Hr.: (articol integral - ACTIVENEWS -)

Unul dintre membri "elitei SS a Auschwitz"-ului românesc a dispărut. Rămâne întrebarea: Cine și unde sunt "marii naziști"?

Sursa foto: Arhiva Hotnews.ro

Dispariția patronului "Hexi Pharma" - accident rutier, sinucidere, asasinat la comandă, substituire de persoane, încă nu știm clar - complică extrem ancheta cu privire la dezinfectanții diluați pe care spitalele de stat românești le-au cumpărat și folosit de peste un deceniu și care se presupune că au contribuit la moartea a câteva mii de pacienți.
Scandalul "Hexi Pharma" dobândise, oricum, caracteristicile unei încercări de mușamalizare în care au aflat un interes comun aproape toți actorii importanți ai scenei politice românești post-decembriste - chiar dacă premizele acestora au fost total diferite.

Unii au încercat să ascundă complicități criminale, estimate în acte de corupție în valoare de milioane de euro. Alții au încercat să ascundă incompetența criminală a instituțiilor statului. Câțiva s-au speriat de perspectiva declanșării - dacă s-ar fi ajuns la dezvăluirea întregului mecanism de "lagăr de concentrare" prin care a fost distrus sistemul de sănătate publică al României - a unei revolte populare cu intensitatea și dimensiunea a câteva mii de "Revoluții Colectiv". Nu în ultimul rând, există și câteva instituții și/sau personaje care vor să profite de scandal fie pentru a "plăti polițe" unor rivali, fie pentru a se salva de confruntarea cu legea, în propriile dosare de corupție.

Oricare ar fi felul morții patronului de la "Hexi Pharma" și oricare ar fi interesele celor care vor profita de această moarte suspectă, există totuși beneficiul public că această acutizare a scandalului "Hexi Pharma" devine marea "bomboană pe coliva" sistemului de sănătate post-decembrist, transformat într-un mecanism de exterminare a bolnavilor.

Să fie marii vinovați ai acestui genocid național doar membri "elitei SS" - comercianții de dezinfectanți diluați, de medicamente false ori experimentale, corupții în halate albe, adică unii dintre profesorii universitari din învățământul academic de medicină care promovează studenții pe bază de "șpagă la examen" sau apartenență la "clanuri de medici" ori unii dintre managerii de spitale, șefii de secții medicale, dintre medicii, asistentele medicale, anesteziștii etc. care solicită și/sau primesc bani pentru faptul că exercită actul medical care oricum le este plătit, prin salariu, de la bugetul statului?

Un genocid se execută cu ajutorul "ofițerilor și soldaților", însă coordonarea lui aparține "generalilor" și mai ales "marilor naziști". Rămânem deci, cu întrebarea: unde și cine sunt "marii naziști" ai sistemului de sănătate publică românesc, când vor fi prinși, anchetați, judecați și băgați la pușcărie, măcar pentru o detenție de 15 ani?

Nu știm dacă vom avea un răspuns corect și rapid la această întrebare, însă există posibilitatea de a înțelege cum s-a transformat sistemul de sănătate publică românesc într-un lagăr național de exterminare, prilej de îmbogățire pentru politicieni, negustori și medici corupți, de experimentare a unor medicamente promovate de marile corporații multinaționale și de asasinare, directă sau indirectă, prin infecții spitalicești și medicație incorectă sau controversată a mai multor mii de români. 

Acest "lagăr de concentrare", acest "Auschwitz" al sistemului de sănătate publică din România se constituie, în fapt, ca un mecanism mafiot extrem de complex, de ocult și cu o putere imensă de auto-apărare și regenerare.  Probabil că dispariția patronului de la "Hexi Pharma" contribuie la întărirea acestui mecanism mafiot. Totuși, dincolo de această dimensiune ocultă a sistemului de sănătate publică post-decembristă, rămân anumite aspecte pe care le poate observa orice român care a fost nevoit să devină "deținut al lagărului". O succintă prezentare a lor ne oferă o imagine suficient de sugestivă a gravității genocidului care se comite în spitalele publice românești de peste două decenii.

"Lagărul de exterminare", numit "sistemul de sănătate publică" din România se caracterizează, "la vedere", cel puțin prin următoarele aspecte negative: (articol integral - ActiveNews -)

Gânduri la Ziua de 10 Mai

Sunt credincios adevărului dureros, rostit spre folosul mântuirii. Sunt credincios cuvântului MS Regele Mihai I care m-a onorat cu "Medalia Regele Mihai pentru Loialitate" tocmai pentru că "în activitatea misionară și jurnalistică am pus pe primul loc adevărul și echitatea socială", așa cum stă scris în brevetul de decorare. În numele acestui adevăr, al credinței mele și al loialității mele față de Casa Regală a României, afirm că Mișcarea Monarhistă din România se află în impas, la marginea unui drum care duce spre o criză de identitate.

* * * 

"Personalitatea care marchează societatea și istoria țării ei nu este providențială numai prin calitățile profesionale, ci și prin două alte ingrediente sine qua non: o viziune (ceea ce nu are nimic de a face cu programul administra­tiv de guvernare) și altruismul responsabil, care trebuie să exceadă interesele de partid, de grup sau personale. Iscusința fără orizont, fără ideal, rămâne un exercițiu sterp de "masaj al eului", care poate crea școală de abilitate politică, dar nu va da bunăstare și demnitate, statornicie și libertate, națiunii."  ("România - O viziune pe 30 de ani", A.S.R. Principesa Margareta a României, A.S.R. Principele Radu al României, Palatul Elisabeta, 1 ianuarie 2007)

Am așezat la începutul acestor rânduri un scurt fragment dintr-un document pe care îl consider programatic și de o importanță esențială pentru Mișcarea Monarhistă din România. "Viziunea pe 30 de ani" - concepută și proclamată acum nouă ani, sub semnătura A.S.R. Principesa Moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei României și a A.S.R. Principele Radu al României -reprezintă o sinteză de principii și valori pe care orice monarhist sincer și loial este chemat să le recunoască, să le respecte și să le dea viață. 

În trecerea timpului, Casa Regală a României și membrii Familiei Regale s-au străduit să respecte aceste principii și să le promoveze în comunitatea românească. Rezultatul principal al efortului, uneori supraomenesc, făcut de Casa Regală în susținerea acestui demers - concretizat în numeroase proiecte și activități diplomatice, culturale, filantropice și de educație realizate în beneficiul românilor și mai ales, al copiilor și tinerilor noștri - a fost acela de a aduce alături de ideea monarhistă aproape o treime dintre românii cu drept de vot. Cu aproximativ doi-trei ani în urmă, am trăit chiar speranța că în societatea românească se va declanșa o forță de simpatie și de entuziasm pro-monarhist suficient de puternică pentru a obliga, a determina clasa politică să-și asume o dezbatere publică și cu precădere legală, prin organizarea unui referendum, pe tema formei de guvernământ a Monarhiei Constituționale.

Speranța că România va redeveni curând Regat și Monarhie Constituțională a fost însă deocamdată risipită, atât de numeroasele atacuri, mai mult sau mai puțin oculte, instrumentate împotriva Casei Regale și a membrilor Familiei Regale de forțele potrivnice Restaurației, cât și de unele slăbiciuni de natură umană sau organizațională din interiorul Familiei Regale și al Mișcării Monarhiste. 

Deși respectul pentru persoana MS Regele Mihai I al României este imens și desăvârșit în rândul majorității românilor, deși Monarhia Constituțională este considerată o alternativă viabilă pentru reformarea statului român, deși există mii de monarhiști activi și probabil sute de mii de simpatizanți,în România nu poate fi deocamdată identificată o Mișcare Monarhistă unitară, disciplinată, coerentă, eficientă, bine coordonată și mai ales, ferită de prezența unor persoane pentru care a fi monarhist este mai mult o chestiune de paradă, o "modă", un "trend", oportunitate de a te afișa pe la diferitele evenimente monarhiste și eventual, de a-ți satisface oarecare orgolii sau interese personale. (articol integral ActiveNews)