IPS Acad. Dr. Irineu - 7 ani de slujire a lui Hristos în scaunul de Mitropolit al Olteniei

Se împlinesc 7 ani de la momentul când ÎPS Acad. Dr Irineu a început slujirea lui Hristos și a Bisericii Sale în scaunul de Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei. Au fost ani încărcați de jertfă duhovnicească, de mari bucurii duhovnicești, dar și de tristețea unor neîmpliniri, căci slăbiciunile omeneşti ne încearcă pe fiecare dintre noi. 

Să fie binecuvântat ierarhul nostru cu înțelepciunea pogorâtă de Dumnezeu Tatăl peste Sfinții Săi, cu mila dăruită oamenilor de Hristos și cu puterea slujirii și jertfei în Duhul Sfânt, spre folosul mântuirii!

Întru Mulți și Binecuvântați Ani de slujire în Hristos, întru mântuirea sufletului, Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit!

***

Vă ofer spre lectură un text care cuprinde gândurile și speranțele mele, cu ocazia alegerii ÎPS Acad. Dr Irineu în scaunul de Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, text publicat, în iulie 2008, în cotidianul regional Gazeta de Sud,  (sursa -aici-):

Avem Mitropolit!

Înalt Prea Sfinţitul Irineu este cunoscut prin atitudinea sa fermă faţă de necesara respectare a disciplinei monahale. Am fost martor la un cuvânt de învăţătură pe care Părintele Irineu l-a rostit în faţa stareţilor din Oltenia adunaţi la Tismana, cu ocazia unui simpozion. A fost cel dintâi ierarh ortodox pe care l-am auzit mărturisind deschis despre problemele vieţii monahale şi dojenind cu o dreptate îmbrăcată cu iubire creştinească pe cei rânduiţi să conducă obştile monahale din ţinuturile oltene.

Părintele Irineu nu a uitat ca ierarh al Bisericii să ducă o viaţa modestă, aproape smerită. L-am văzut cum îşi conduce singur maşina – ani în şir o ponosită Dacie utilitară, iar de la o vreme un automobil ceva mai încăpător şi oarecum mai modern, tocmai util pentru a transporta diferite ustensile şi alte lucruri folositoare şantierului de la Grădinari. Fermitatea mărturisirii, severitatea dojanei, înţelepciunea dialogului şi iubirea de oameni vor fi calităţile cu ajutorul cărora Înalt Prea Sfinţitul Irineu va avea de luptat cu problemele din cuprinsul Mitropoliei Olteniei şi Arhiepiscopiei Craiovei. Slujirea la care este chemat va fi dificilă. Biserica din Oltenia este la răscruce – fie va urma calea spre Lumină pe care Mitropolitul Teofan a încercat să o aşeze, fie se va prăbuşi în întunericul pe care mulţi şi-l doresc pentru că este folositor intereselor lor egoiste şi meschine.

Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dăruit Olteniei un nou Mitropolit, pe Înalt Prea Sfinţitul Părinte Irineu. Câteva cuvinte despre viaţa Mitropolitului nostru. S-a născut la 16 noiembrie 1957 în localitatea Perişani, judeţul Vâlcea, într-o familie în care slujirea lui Dumnezeu este regulă de viaţă. Tatăl său a fost cântăreţ de strană, fraţii îi sunt preoţi şi surorile măicuţe în mânăstire. În anul 1974, la o vârstă foarte tânără, avea abia 17 ani împliniţi, a intrat ca frate la Mânăstirea Frăsinei – un loc de rugăciune şi nevoinţă duhovnicească de înaltă trăire creştină cunoscut şi sub denumirea de „Athosul românesc“. În anul 1980 a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Grigorie Teologul“ din Craiova, iar în 1983 a depus voturile monahale, primind numele călugăresc de Irineu. Înalt Prea Sfinţitul Irineu este licenţiat în teologie, la Facultatea de Teologie din Bucureşti, a urmat studii de teologie la Paris, şi a obţinut în anul 1991 titlul de Doctor în Teologie la Institutul „Saint Serge“ din Franţa. În cadrul acestui institut a predat vreme de doi ani Istoria culturii şi civilizaţiei bisericeşti universale. La 6 octombrie 1991 a devenit ierarh al Bisericii, când a fost desemnat de Sfântul Sinod ca Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului, cu numele de Irineu Slătineanul. Părintele Irineu a predat cursuri de Teologie morală la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna“ din Sibiu, precum şi la Facultatea de Teologie din Craiova, al cărei decan este de aproximativ o jumătate de an. A fost preocupat permanent de filantropie, ca expresie a iubirii de semeni, preocupare a cărei materializare o putem afla în aşezământul social pe care l-a construit în comuna Grădinari, prin puterile proprii şi ajutat de câţiva creştini filantropi. Acest aşezământ, de fapt o instituţie de învăţământ numită Colegiul Naţional „Buna Vestire“, va oferi găzduire, ocrotire şi educaţie pentru aproximativ 200 de fete orfane care vor fi aduse aici din întreaga ţară. Aşezământul de la Grădinari este deocamdată şi din păcate unic în ţară…

Mitropolitul nostru va avea de luptat înainte de toate cu imobilitatea clerului. Slujirea filantropică este absentă în majoritatea parohiilor din Oltenia, iar preoţii se adaptează cu mare încetineală noului context social-economic, ce ar impune prin efectele sale o prezenţă permanentă a preotului ca filantrop în rândul oamenilor săraci. 

O atare atitudine a făcut ca filantropia creştină să se enclavizeze în jurul unor centre sociale administrate de Asociaţia „Vasiliada“ şi de Sectorul Social, centre care rezistă în faţa greutăţilor, lipsei de personal şi de fonduri prin eforturile făcute de câţiva dintre membrii asociaţiei şi lucrătorii sectorului. 

O identică încetineală se resimte şi în pastoraţia tinerilor, în ciuda eforturilor făcute prin intermediul unor iniţiative precum Adunarea Tinerilor Creştini-Ortodocşi din Oltenia sau Grupurile Parohiale de Tineret, încetineală datorată birocratizării acestor iniţiative şi, mai ales, refuzului preoţimii – cu câteva excepţii sub cifra de 10 ca număr – de a da curs unei astfel de activităţi în parohii. 

În cuprinsul Arhiepiscopiei Craiovei bântuie grupuri de interese formate din preoţi şi mireni care activează în contradicţie cu Învăţătura Bisericii, grupuri – uneori numite oarecum impropriu „clanuri preoţeşti“ – care se înfruntă pentru a controla parohiile bogate din zonă, cu proprietăţile şi veniturile aferente, pentru a accede la diferite funcţii în cadrul structurilor administrative bisericeşti, funcţii care oferă nu neapărat o salarizare atractivă, cât mai ales o poziţie de influenţă în sistem. 

Un vârf al acestui aisberg îl constituie şi aşa-zisul sindicat al preoţilor din Oltenia, care promovează un mesaj antiierarhi şi schismatic, încălcând Canoanele Bisericii.

Numele de „Irineu“ înseamnă „Aducător de pace“, „Făcător de pace“. Mitropolia Olteniei are nevoie de o pace a slujirii lui Dumnezeu, adică de o pace vie a acţiunii şi nu de pacea întunecată a mormântului. Înalt Prea Sfinţitul Irineu are în ajutorul său pe Dumnezeu, pe Maica Domnului şi pe Sfinţii Bisericii noastre. Am convingerea că alături de Mitropolitul Irineu, pe drumul către Hristos, se vor regăsi toţi oamenii de bună credinţă ai Olteniei, preoţi, călugări şi mireni. Dumnezeu să ne ajute! 

Despre promulgata Lege "anti-legionară" - recurs împotriva uitării şi necinstei sufleteşti (II)

Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob ş.c.l., promulgată de Preşedintele României, departe de a clarifica umbrele istoriei, poate provoca noi drame şi inutile tensiuni interetnice.

 

În prima parte a analizei noastre, v-am prezentat câteva aspecte ale Expunerii de Motive la legea în discuţie, redactată de parlamentarii liberali deputatul Gerea Andrei Dominic, ex-deputatul Scutaru Adrian George şi senatorul Antonescu George Crin Laurenţiu, Credem că am oferit suficiente argumente pentru a demonstra că această Expunere de motive este superficială, precară din perspectivă juridică şi că promovează o viziune politizată asupra unor evenimente istorice pe care specialiştii în domeniu încă le studiază, fără să obţină deocamdată nişte concluzii finale care să ofere o imagine corectă şi completă a acestora.

Legea în discuţie a fost promulgată miercuri, 22 iulie 2015, de Preşedintele Republicii. Probabil că legea va fi atacată la Curtea Constituţională, datorită numeroaselor erori anti-constituţionale pe care le prezintă, atât în formă, cât şi în fond. Continuăm analiza noastră şi vă prezentăm câteva opinii despre Punctul de vedere al Guvernului României la legea în discuţie, remis către Senat în februarie 2014.

În legătură cu această lege, la momentul când se afla încă în dezbatere, Guvernul României a formulat, în conformitate cu art.111, alin (1) din Constituţie, un Punct de vedere caracterizat, în general, prin echilibru şi judecată raţională.

O primă observaţie de bun simţ făcută de Guvern - şi al cărei conţinut pare a fi o subtilă trimitere spre lectura cursului de Drept penal, anul I de studii universitare - este aceea cu privire la modificarea titlului în sensul includerii sintagmei combaterea infracţiunilor. Juriştii Guvernului atenţionează că "potrivit normelor de tehnică legislativă, titlurile (de legi n.n.) trebuie să cuprindă referiri la fenomenele pe care actele normative doresc să le combată şi nu la combaterea infracţiunilor în general. (...) Prin urmare, fie se precizează în titlu care anume fenomen se doreşte a se combate, fie, dacă acesta este prea complex pentru a putea fi cuprins sintetic în titlu, se poate renunţa la completarea titlului, nefiind necesară, pentru atingerea scopurilor actului normativ, şi cuprindearea expresă a fenomenului dorit a se combate în chiar titlul actului normativ."

Interesantă este însă reacţia Guvernului cu privire la argumentele autorilor legii în discuţie în favoarea"introducerii în conţinutul infracţiunilor cuprinse de acest act normativ, a ipotezelor privind Mişcarea Legionară, precum şi a definiţiei Holocaustului pe teritoriul României". Juriştii Guvernului consideră că"se impune consolidarea argumentelor pentru care se formulează propunerile din iniţiativa legislativă".În legătură cu Mişcarea Legionară, în Punctul de vedere al Guvernului României se face precizarea că"activităţile de origine legionară (alături de sorginte comunistă, fascistă, rasistă, antisemită, revizionistă sau separatistă) fac obiectul prevederilor art. 3 din Legea nr.51-1991 privind Securitatea Naţională, însă includerea lor în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea, per se, a acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, meniţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr.51/1991".

Este imposibil să nu observăm că autorii liberali ai legii în discuţie au omis - extrem de bizar pentru o ţară care încă suferă efectele deceniilor de dictatură comunistă - să pomenească organizaţiile şi simbolurile comuniste. Bizară omisiune, în condiţiile în care dictatura comunistă a guvernat sângeros şi criminal, vreme de 42 de ani, Naţiunea Română - evident că pentru o perioadă de timp cu mult mai îndelungată decât dictatura legionară şi cu efecte sociale, economice şi politice cel puţin identic, dacă nu chiar mai grave!

Juriştii Guvernului României adresează o critică şi în legătură cu invocarea, în Expunerea de Motive la legea în discuţie, a unei decizii emisă de Secţia I-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - care statutează specificul legionarismului ca parte din familia mişcărilor fasciste - atenţionând că această decizie nu are caracter juridic de reglementare.

În legătură cu introducerea unei definiţii a Holocaustului pe teritoriul României, Guvernul subliniază faptul că aceasta "are drept consecinţă, în plan juridic, limitarea noţiunii, faţă de conţinutul Holocaustului, reflectat deja în lit. d) a art.2 din Ordonanţă." Totodată, juriştii Guvernului atenţionau că în definiţia respectivă (aşa cum era formulată la acel moment n.n.) se făcea referire doar la perspecuţia sistematică şi anihilarea evreilor, populaţia rromă fiind omisă. O astfel de omisiune - mai ales că Istoria oferă statistici care demonstrează că ţiganii români au fost victime ale Holocaustului comis de autorităţile româneşti într-un număr cel puţin egal, dacă nu chiar superior cu cel al evreilor - întăreşte suspiciunea că autorii legii în discuţiei au scris textul de lege pe genunchi şidupă dictare, cu o grabă şi superficialitate care jignesc până şi memoria victimelor Holocaustului.

Reacţia Guvernului - deşi de o prudenţă impusă de zgomotul de fond al isteriei anti-legionare provocată fără sens, la acel moment, de câteva grupuri de interese, acompaniate de vocile unor aşa-zişiintelectuali progresişti - a fost o dovadă de normalitate şi luciditate. Din nefericire pentru agora românească, autorii legii nu au urmat însă calea echilibrului, deşi unele dintre recomandările făcute de Guvern s-au regăsit în varianta pentru promulgare a legii în discuţie.

* * *

Vă propun să părăsim, deocamdată, sfera interpretărilor juridice şi să medităm la câteva consecinţe practice pe care le poate avea această lege.

Înainte de orice, faptul că legea în discuţie omite să înscrie comunismul în rândul formelor de extremism politic - paradoxal şi jignitor pentru memoria victimelor comunismului - oferă acţiunilor şi organizaţiilor de sorginte comunistă (cu toate ingredientele acestora - cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu sau a ideologilor bolşevici, precum Lenin şi Stalin, promovarea ideologiei staliniste, a dictaturii proletariatului, a desfiinţării proprietăţii private etc.) şansa de a se manifesta liber, fără teama că vor fi sancţionate penal. Condamnarea Comunismului operată în Parlamentul României de Preşedintele Traian Băsescu îşi pierde şi bruma de utilitate socială pe care părea că o are la momentul adoptării. (articol integral BLOGURILE ADEVĂRUL)

15 Iulie - Prăznuirea Sfântului Vladimir, cel întocmai cu Apostolii, Luminătorul Rusiei

Astăzi, 15 iulie, prăznuim pe Sfântul Vladimir, cel întocmai cu Apostolii, Luminătorul Rusiei. Cel de-al doilea copil al familiei noastre poartă numele Sf. Apostol Andrei, cel care a propovăduit pe Hristos în teritoriile locuite de daco-romani, dar şi numele Sf. Vladimir, viteazul şi credinciosul cneaz al Rusiei Kievene care a încreștinat națiunea rusă. 

Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ocrotească băiatul, pe Andrei Vladimir, dăruindu-i credință, sănătate, înțelepciune și puterea faptelor bune pentru a fi slujitor lui Hristos, urmând pilda Sfinților ale căror nume le-a primit la Sfântul Botez.

LA MULȚI ANI, IUBITUL NOSTRU FIU, ANDREI VLADIMIR!

***

Sfantul Vladimir, cel numit "Intocmai cu Apostolii si Luminatorul Rusiei", este praznuit de Biserica Ortodoxa pe data de 15 iulie. El s-a nascut in jurul anului 958 si a trecut la cele vesnice in ziua de 15 iulie 1015, in localitatea Berestovo, aflata in apropierea Kievului.

Sfantul Vladimir, Luminatorul Rusiei

Vladimir Sviatoslavici s-a nascut in jurul anului 958, ca fiu al printului Sviatoslav, din dinastia Rurik, si nepot al Sfintei Olga, imparateasa Rusiei, praznuita de Biserica Ortodoxa in ziua de 11 iulie. Botezul imparatesei Olga nu a condus la convertirea poporului rus, precum s-ar fi dorit, si nici a familiei imperiale. Fiul imparatesei, printul Sviatoslav, temandu-se sa nu piarda respectul armatei, nu a imbratisat credinta mamei sale si a ramas pagan. Credinta imparatesei Olga a lucrat, insa, in nepotul ei, Vladimir cel Mare, care, in anul 988, a proclamat credinta crestina drept religie oficiala a Rusiei Kievene.

In anul 976, la patru ani dupa moartea tatalui sau, tanarul Vladimir, care era print de Novgorod, a fost nevoit sa plece in Scandinavia, dupa ce fratele sau, Yaropolk, l-a omorat pe celalalt frate al lor, Oleg, si a cucerit tinutul Rus. Cu ajutorul unei rude, care conducea tinutul Norvegiei, printul Vladimir s-a intors in pamantul natal si a recucerit cetatea Novgorod. Pana in anul 980, printul va consolida deja principatul kievean, intarind bine granitele.

Vladimir cel Mare a fost mare cneaz al Kievului intre anii 980-1015. Fiind pagan, ca si tatal sau, Vladimir a fost un prigonitor al crestinilor. In urma unei lupte cu Yaropolk, printul Vladimir va cuceri si celelalte teritorii rusesti. El va aseza in toate localitatile statui pagane, dar, in mod special, statuia idolului Perun. In cele din urma, cei care refuzau cinstirea idolilor erau omorati.

In anul 987, in urma unei intruniri cu boierii sai, Vladimir cel Mare a hotarat sa trimita soli in celelalte tari vecine, spre a cunoaste si celelalte credinte. Astfel, solii au cercetat credintele intalnite in cale, printre care si pe cele practicate de musulmani, de evrei si de crestinii din apus.

Cand solii au ajuns in Conatantinopol, dupa participarea la Sfanta Liturghie, savarsita in Catedrala Sfanta Sofia, acestia au spus domnitorului lor: "Nu mai stiam daca ne aflam in cer sau pe pamant, caci n-am gasit in alta parte o alta ceremonie atat de frumoasa. Stim doar ca, acolo, Dumnezeu ramane impreuna cu oamenii, iar cultul ortodox depaseste pe oricare altul. Nu putem uita acea frumusete si, suntem siguri, ne-ar fi cu totul imposibil sa traim in Rusia altfel decat ei!"

Intre timp, Vladimir cel Mare continua sa cucereasca noi teritorii. In anul 988, dupa ce a cucerit tinuturile Cherson, din Crimeea, si Tavrichia, cneazul a trimis imparatului Vasile al II-lea Bulgaroctonul o scrisoare cu intentia declarata de a o lua de sotie pe sora lui, Ana, in varsta de 27 de ani. Aceasta era fiica imparatului Roman al II-lea si al imparatesei Teofana. Deoarece niciodata nu se mai casatorise o printesa bizantina cu un print pagan, nenumarate cereri in casatorie fiind respinse de-a lungul timpului, imparatul bizantin i-a cerut si lui Vladimir sa lepede paganismului din poporul sau.

Indemnat si de solii sai, care cunoscusera credinta crestina din imperiul bizantin, Vladimir cel Mare s-a botezat crestin, in cetatea Cherson, primind numele Vasile, in cinstea viitorului sau cumnat. Dupa oficierea cununiei, Vladimir si Ana s-au intors in Kiev, cu mare alai. Indata, cneazul a ordonat distrugerea statuilor pagane si construirea de biserici crestine. Printre primele biserici construite de cneaz se numara si Biserica Adormirii Maicii Domnului, inaltata in anul 989, care este socotita drept prima biserica din piatra construita in Kiev El va ajuta si manastirile din Sfantul Munte Athos.

Printesa Ana Porfirogeneta a venit la palatul lui Vladimir insotita de episcopul Mihail si de multi preoti. Tot acum au fost aduse in Kiev si cinstitele Moaste ale Sfantului Mucenic Clement al Romei.

Se spune ca, pana sa ajunga printesa in palat, Vladimir o orbit. Vazandu-l, aceasta i-ar fi zis: "Daca vrei sa fii sanatos si sa vezi cu ochii, primeste Sfantul Botez indata, caci in alt mod nu te vei izbavi de orbire. Iar, daca te vei boteza, te vei mantui nu numai de orbirea trupeasca, ci si de cea sufleteasca!" Recapatandu-se vederea, Vladimir i-a indemnat sa se boteze pe toti cei din armata sa. Pana in anul 979, aproape tot poporul sau era botezat si credea in Dumnezeu.

Sfantul Vladimir cel Mare a fost tatal printilor Boris si Gleb, canonizati de Biserica Ortodoxa si praznuiti in zilele de 24 iulie (trecerea la cele vesnice) si 3 mai (mutarea cinstitelor Moaste). Sfantul Vladimir a trecut la cele vesnice in ziua de 15 iulie 1015, in localitatea Berestovo, aflata in apropiere de Kiev.

Sursa text: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-vladimir-120233.html

Autor: Teodor Danalache

Despre Legea "anti-legionară" - recurs împotriva uitării şi necinstei sufleteşti (I)

Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, aflată pentru promulgare, în mapa Preşedintelui României, a provocat nemuţumiri şi tulburări în agora românească, care îi pun sub semnul întrebării seriozitatea.

Atât naţional-creştinii - care recunosc public caracterul eroic al jertfei mărturisitorilor creştini din închisorile comuniste, delimitându-se corect de falsele acuzaţii de apartenenţă criminală la Mişcarea Legionară, colportate împotriva acestor mărturisitori de regimul dictaturii comuniste - cât şi istorici şi cercetători ai fenomenului legionar au exprimat critici mai mult sau mai puţin severe împotriva acestei legi.

O lege adoptată, bizar, nu într-o Românie cuprinsă de nebunia antisemită, de teroarea xenofobă sau agitată de vreo mişcare virulentă de negare a Holocaustului, ci în contextul în care societatea românească nu cunoaşte nici măcar umbra unor asemenea acţiuni anti-democratice şi, în esenţa lor, anti-creştine.

Evident, din tabăra susţinătorilor corectitudinii politice, Legea în discuţie a fost primită cu aplauze, fiind considerată, înainte de toate, o dovadă a asumării, de către România, a valorilor umaniste, filosofice şi juridice ale societăţii capitalismului global - in extremis transformate într-o "Nova Religio Mundi" chemată să facă sinteza, până la diluare şi marginalizare, a identităţilor naţionale. Totodată, aceştia consideră că Legea în discuţie ar fi un instrument juridic capabil să apere societatea românească de "recrudescenţa (sic!) în Europa, a mişcărilor neofasciste antidemocratice, periclitând (bis sic!), nu de puţine ori, liniştea socială". (vezi Expunerea de motive la Lege, pag. 3).

Considerăm că este necesară o analiză calmă şi cinstită a textului, contextului şi spiritului acestei Legi, astfel că, în rândurile care urmează, încercăm să ne oferim contribuţia la însănătoşirea agorei româneşti, urmând povaţa adresată lui Petre Ţuţea de profesorul universitar, filosoful şi jurnalistul român Nae Ionescu: "Omul, domnule Ţuţea, nu evoluează, nu devine, ci se dumireşte."

 ***

I - Câteva chestiuni politice şi morale despre personalitatea publică a iniţiatorilor Legii "anti-legionare"

Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob ş.c.l. a fost iniţiată - conform site-ului Camerei Deputaţilor (sursa: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=14131) de trei parlamentari liberali (doi deputaţi şi un senator)... (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)

Familia mea în fotografiile din telefonul mobil...

Diana cu Mihai şi Andrei, neastâmpăr şi răsfăţ

Diana cu Mihai şi Andrei, iarăşi neastâmpăr şi răsfăţ

Diana cu Andrei, duioşie şi răsfăţ

Mihai descoperind natura 

Mihai în dialog cu un melc

Mihai se prezintă familiei mâţelor

Mihai nehotărât dacă să continue dialogul cu mâţele

Mihai cercetând familia mâţelor

Mihai în dialog cu familia mâţelor

Casiana a descoperit editorul de imagini al telefonului

Eu şi Mihai, doi tipi serioşi :D

BLOGURILE ADEVĂRUL - Biserica Ortodoxă din Grecia între Grexit şi mărturisirea creştină

Primul Ministru Alexis Tsipras şi ierarhii Bisericii Ortodoxe din Grecia
Sursa foto: europe.newsweek.com

"Şi L-au întrebat, zicând: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu." (Luca XX, 21-25)

În aceste zile extrem de tensionate şi hotărâtoare atât pentru viitorul naţional al Greciei, cât şi pentru construcţia unională europeană, Biserica Ortodoxă din Grecia se află într-o situaţie complicată şi delicată, generată de poziţionarea majorităţii ierarhilor şi a unei părţi din clerul ortodox grec alături de tabăra celor care au votat cu "DA" la referendumul cu privire la acceptarea condiţiilor de austeritate impuse Greciei de creditorii internaţionali. 

Victoria taberei primului ministru Alexis Tsipras la referendum, agravează criza relaţiei dintre Biserica Ortodoxă din Grecia şi Statul Grec, condus de un guvern de stânga. Un guvern care, pe de o parte, are în fruntea sa un prim-ministru ateu ce a decis la investire să depună un jurământ civil de loialitate - şi nu unul religios, cu mâna pe Biblie, cum cerea tradiţia, deşi îl invitase personal pe Arhiepiscopul Greciei să participe la festivitate - iar pe de altă parte, s-a arătat foarte interesat să promoveze, cu o grabă suspectă, o serie de iniţiative legislative neagreate de Biserică, între care cea mai importantă fiind uniunea civilă între persoanele de acelaşi sex (căsătoria civilă homosexuală).

Relaţia dintre Biserică şi guvernul socialistului ateu Alexis Tsipras a cunoscut şi un moment de aparentă relaxare, în luna aprilie, când primul ministru a anunţat oficial că a fost început un dialog cu Biserica Ortodoxă pentru utilizarea unor bunuri şi resurse financiare bisericeşti pentru a ajuta la ieşirea Greciei din situaţia financiară dezastruoasă. Tsipras mulţumea atunci "cu toată inima"Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Grecia, ÎPS Ieronim al II-lea Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, care declarase că Biserica se va folosi de averea pe care o deţine pentru a ajuta la rambursarea unei părţi din datoria externă a Greciei.

Dorinţa public exprimată de ierarhii ortodocşi greci, de a ajuta la plata datoriei externe, nu reprezintă o excepţie de la vreo regulă a neimplicării şi nici o declaraţie cu iz politic, propagandistic. De mai mulţi ani, încă de la începutul crizei financiare şi economice, Biserica Ortodoxă din Grecia organizează... (articol integral - BLOGURILE ADEVĂRUL -)