Iubiţi România? Atunci naşteţi prunci, munciţi pentru ei, refuzaţi să fiţi slugile altor neamuri, fiţi harnici, cinstiţi şi credincioşi!

În duminica de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României noastre, în bisericile creştine ortodoxe s-a citit din Evanghelie o pericopă în care se află curpinsă şi esenţa iubirii de Neam şi Ţară. Ne spune Hristos: ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Sfânta Evanghelie după Matei, XXII, 37 - 39)

 

Care să fie legătura dintre urmarea acestor porunci dumnezeieşti şi iubirea de Neam şi Ţară, acum, la sfârşit de an 2013 d.Hr., când România se prăvăleşte, împreună cu lumea, spre un viitor necunoscut, în care binele şi răul îşi pierd înţelesul cel vechi, se amestecă şi pervertirea adevărului ne aduce în suflete frigul egoismului, rătăcirea în adâncimile unui infern care-l proclamă semizeu pe omul bolnav de prea multă dragoste de sine?

Să-l iubeşti pe Dumnezeu şi să-ţi iubeşti aproapele, atunci când te manifeşti ca membru al Neamului Românesc şi cetăţean al Statului Român, înseamnă să urmezi poruncile Lui în relaţionarea ta cu aceste două entităţi în interiorul cărora îţi trăieşti această viaţă - Neam şi Ţară.

Să nu ucizi! Un raport din anul 2012 al Institutului de Politici Publice informează că în fiecare zi, aproxiamtiv 400 de românce comit o întrerupere de sarcină la cerere, în România înregistrându-se anula peste 120.000 de avorturi. Raportul IPP precizează că ţara noastră ocupă locul 4 în Uniunea Europeană şi locul 6 la nivel mondial. Îţi iubeşti Neamul şi Ţara atunci când îţi omori pruncul în pântec? Rezultatul uciderii de prunci, al refuzului tinerilor români de a întemeia o familie şi de a da naştere la prunci, dar şi al migraţiei economice spre ţările Occidentului, este că populaţia stabilă a României a scăzut în ultimul deceniu cu peste 2,6 milioane de români. În acest ritm de depopulare, spre mijlocul secolului XXII, Naţiunea Română va fi doar o pagină din arhivele istoriei. 

Avortul la cerere nu este singura crimă comisă împotriva familiei româneşti. O altă statistică dureroasă ne arată că aproximativ 80.000 de copii români aveau, la finalul anului 2012, unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre aceştia, aproape 23.000 de copii români au ambii părinţi plecaţi şi sunt în grija unor fraţi mai mari, a bunicilor ori a rudelor mai îndepărtate. Practic, aceşti copii sunt orfani.

Conform statisticilor Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în anul 2012, în România, 1.474 de copii au fost abandonaţi de familii în maternităţi, secţii de pediatrie sau alte secţii de spital. Dacă facem o sinteză a statisticilor, în ultimul deceniu... (articol integral AICI)