Vă ofer spre lectură un editorial pe care l-am publicat în ORA DE DOLJ. Lectură cu folos!
Poveste despre indolența plătită din bani publici
Să vă spun o poveste despre indolență. S-a întâmplat în România, într-un oraș cu pretenții de capitală regională și metropolă europeană. Un tată urcă cu copilul într-un autobuz al unei regii autonome de transport public în comun. Compostează regulamentar biletele și se așează pe scaune. E cam mizerie în autobuz, dar măcar nu este aglomerație. În spatele celor doi, stă pe un scaun un nene la vârsta pensionării, care emană un miros ca și când ar fi manipulat recipiente cu alcool – deh, fără analize de sânge nu poți afirma că domnul cetățean e băut. Nenea strănută în neștire, zgomotos și cu mult lichid galben. Fără batistă. Aruncă generos microbii personali în atmosfera din jur, inclusiv spre fața celor doi, tată și copil. Nu se oprește din strănutat, ba își scurge și mucii, cu două degete, pe podeaua autobuzului.
Tatăl intervine și-l roagă, politicos, pe nenic: ”Domnule, folosiți, vă rog, batista, când strănutați așa spre cei din jurul dvs.!” Nenicul îl privește oarecum abulic și răspunde indiferent și arțăgos: ”Ce vrei, bă, dacă așa îmi vine!” Tatăl insistă: ”Eu v-am vorbit politicos, vă rog, folosiți batista!” Nenea cu strănutul se ambalează: ”Auzi, bă, dacă nu erai cu copilul, te jucam în picioare, am copii cât tine de mari, te bag în aia mă-tii!” Tatăl se ridică și merge, în față, la șofer, acompaniat de înjurăturile nenicului.
Îi zice șoferului:... (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu