Hristos intră în Ierusalimul sufletelor noastre

"Iar când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit la Betfaghe la Muntele Măslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicându-le: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi aduceţi-o la Mine. Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi spune că-I trebuie Domnului; şi le va trimite îndată. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: "Spuneţi fiicei Sionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug". Mergând deci ucenicii şi făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus asina şi mânzul şi deasupra lor şi-au pus veşmintele, iar El a şezut peste ele. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus! Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!" Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat, și I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?" (MATEI 21, 1-16)

Hristos începe călătoria spre Patimile Sale, spre Moartea Sa, spre Învierea Sa. Hristos intră în Ierusalimul sufletelor noastre. Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Hristos pășește pe florile sufletelor noastre, nu pentru a le zdrobi, ci pentru a le binecuvânta cu viață veșnică.

Hristos își caută sufletele rânduite Lui din veșnicie, își cheamă sufletele însetate de Lumină ca pe niște flori ce duc dorul ploilor de primăvară. Petale de floare, frânturi de suflet, picături de lacrimă. Florile-oameni care vor afla neînsetarea hrânindu-se din lacrimile de sânge ale Hristosului nostru, Lumină împreună cu oamenii, Izvorul cel nesecat, băutură sfântă gustată din Paharul mântuirii, Pacea Universului și Pacea noastră... Pacea. 

Hristos intră în Ierusalimul copiilor Săi. "Osana! Osana! Osana, Fiul lui David!" strigă bobocii de floare, zâmbetul de copil risipind orice teamă, orice ispită, orice gând de deznădejde. Împărăția Cerurilor se coboară asupra Fiilor Omului, grădină fără iarnă, primăvară veșnică. În glasuri de copii se topește trecutul păcatelor, efemera zi a neputințelor de azi devine veșnicia îndumnezeirii noastre, iar promisiunea Mântuirii viitoare este clipă a unui prezent perpetuu.

Hristos își tânguie grădina! O, voi, florile Mele, petalele voastre s-au risipit în întuneric, ogorul bogăției trecătoare a risipit înțelepciunea păcii, șoapta rugăciunii a fost uitată, strigătul semeț de negustor usucă pământul binecuvântat al grădinii Mele! O, voi, florile Mele, cu Trupul meu voi picura viață la rădăcina voastră, prin Sângele Meu voi umezi frunzele voastre și Pace voi dărui vouă, prin Învierea Mea. O, voi, florile Mele, lacrimile Mele pentru copiii Mei...

Hristos intră în Ierusalimul sufletelor noastre. Acum este pacea bucuriei, dar mâine, florile se vor risipi, iar buruienile otrăvite ale trădării, Întunericul gândurilor îngerului cel bolnav de sine îl vor ucide pe Cel venit să aducă Apa vieții fără de sfârșit, demonul crezând că victoria asupra Luminii este deplină. În trei zile Hristos va învia, cu moartea pe moarte călcând și lumii viață dăruind, iar glasul Lui va risipi teama și deznădejdea, picurând peste florile Sale binecuvântarea: Pace, vouă!

...și atunci va începe primăvara fără de sfârșit.