Mergeți la el și chemați-l!

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în regionalul SĂPTĂMÂNA ÎN OLTENIA (ediția 12-18 martie 2012), coordonat de prietenul meu, jurnalistul și scriitorul Mihai Firică. Lectură cu folos.

Mergeți la el și chemați-l!

În stilul deja cunoscut de hamal din port, Traian Băsescu, președintele Republicii bananiere România, a hăhăit rânjind către monarhiștii care i-au întrerupt discursul ipocrit ținut săptămâna trecută în Parlament și la strigătele acestora: “Demisia! Demisia! Regele Mihai!” a răspuns cinic: “Mergeți la el și chemați-l!” Dușmanul de moarte al marinarului președinte este Regele Mihai I, legenda vie care l-a înlăturat pe Băsescu din inima românilor, provocându-l să-și arate fața penibilă de om mediocru, incapabil să fie la înălțimea exigențelor acestei epoci. Reacția lui Băsescu este deci naturală, orice hienă mârâie și-și arată colții atunci când simte primejdia venită dinspre leu. Totuși, ironia băsesciană se încadrează în zicala “gura păcătosului, adevăr grăiește!”

De aceea, cred că îndemnul lui Traian Băsescu trebuie luat în serios. Da, ar fi timpul să mergem la Rege și să-l chemăm. Republica instaurată în 1947 de tancurile sovietice și reconfirmată în Decembrie 1989 de lovitura de stat instrumentată de eșaloanele 2 și 3 ale PCR și Securității, acestă oribilă catastrofă istorică ce a fracturat evoluția firească a poporului român, trebuie să fie eradicată. Criza românească nu este neapărat una economică și provocată de criza capitalismului global. Criza noastră este veche, este o criză morală și a început în 1947. Momentele de prosperitate au fost rare și mereu au fost premergătoare unor căderi și mai mari în sărăcie și imoralitate.

Partidele post-decembriste, cele mai multe avortate fiind din vechiul PCR, sunt incapabile să ofere stabilitate țării. Aceasta nu pentru că armata de activiști politici ar fi lipsită de gânditori în ale economiei, ci pentru că actuala clasă politică este moral impotentă. În peste douăzeci de ani de așa-zisă democrație, nu am reușit să producem modele de urmat, lideri onorabili și loiali Țării și Neamului. În profunda beznă de imoralitate nu este defel o întâmplare că Regele Mihai I este admirat și urmat de tot mai mulți membri ai generației tinere și mature din România anului 2012. Traian Băsescu și alături de el, politrucii cu apucături fanariote de sorginte bolșevică, simt pericolul. Monarhia constituțională nu ar fi doar schimbarea formei de guvernământ, ci ar fi mai ales, începutul sfârșitului pentru gloatele de politruci și profitori care ne-au jefuit țara și pervertit viața.

Momentul de grație al monarhiei românești a fost 14 martie 1881, data la care Parlamentul Principatelor Unite votează transformarea țării în Regat. Regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen fusese chemat să conducă destinele Principatului prin plebiscitul din 8/20 Aprilie 1866 și ca urmare a votului Adunării elective din 1/13 Mai 1866,  iar în ziua de 10 mai 1866, este încoronat Rege al României. Între momentul încoronării și ziua de 14 martie 1881, Regele Carol I a dăruit poporului român măsuri de progres, de reformare a societății românești, grav afectată de rămășițele feudale, de mentalități balcanice și de corupție, iar mai presus de toate, Regele Carol I a dăruit românilor independența de stat, cucerită în urma Războiului de Independență (1877-1878) care a permis Armatei Române să se afirme ca forță importantă în sud-estul european.

Acest moment de grație se poate repeta. Avem un Rege, avem o Casă Regală, avem deja sute de mii de simpatizanți ai monarhiei constituționale. Rămâne, deci, să urmăm îndemnul lui Băsescu: “Mergeți la Rege și chemați-l!”