Importanţa şi necesitatea ridicării unei Catedrale cu valoare de simbol naţional sunt susţinute de cvasi-totalitatea creştinilor ortodocşi din România. Există totuşi destule voci care contestă fie momentul ales (acuzându-se că nu s-ar ţine seama de faptul că poporul român este afectat de o gravă criză economică şi morală), fie valoarea financiară a proiectului (se afirmă că suma de 400 milioane de euro ar putea fi folosită pentru relansarea activităţii de filantropie a Bisericii, cu exemple de genul 400 mil. euro = zeci de cămine pentru bătrâni, cantine pentru săraci etc.).
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a răspuns într-o anumită măsură temerilor că Biserica nu s-ar implica în contracararea efectelor crizei economice. Sinodul a adoptat un "Program social şi pastoral în vremuri de criză economică", program care prevede ajutorarea familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri mici, precum şi a bolnavilor săraci şi urmează să se deruleze la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat şi centre eparhiale prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte.
Totuşi, această iniţiativă este prea puţin promovată şi mai ales, insuficient prezentată opiniei publice. Mass-media laică a reacţionat critic în câteva rânduri la diferitele apeluri lansate de Biserică pentru organizarea de colecte la nivel naţional şi în cuprinsul eparhiilor pentru ajutorarea celor afectaţi de inundaţii. Principala acuzaţie adusă de mass-media este că Biserica nu-şi utilizează fondurile proprii şi se limitează doar la a organiza colecte, adică la a folosi banii şi bunurile donate de credincioşi.
Patriarhia are acum şansa de a prezenta în detaliu "Programul social şi pastoral în vremuri de criză economică" şi astfel să anuleze orice acuzaţie nefondată. Prezentarea Programului ar presupune să fie oferite mass-media anumite detalii:
- bugetul alocat de Biserică din fondurile proprii şi din fondurile atrase prin colecte
- calendarul de activităţi la nivel naţional
- coordonatorii şi echipele de implementare a Programului la nivelul eparhiilor
- calendarul de activităţi la nivelul eparhiilor
- metodologia de selectare a beneficiarilor programului
- centrele de informare (protopopiate, episcopii, mitropolii etc.)
- modul prin care beneficiarii pot solicita şi pot primi ajutoarele oferite de Biserică, la nivelul parohiilor
Am certitudinea că publicarea acestor detalii va anula orice critică nefondată şi va demonstra societăţii româneşti că Biserica este capabilă să se implice într-un mod profesionist în contracararea efectelor pe care le are criza economică asupra credincioşilor. Şi nu este vorba doar de "a demonstra", ci mai ales de a oferi credibilitate!
În acest context, era de aşteptat să apară reacţii în legătură cu soluţia adoptată de Patriarhie pentru finanţarea iniţială şi parţială a lucrărilor de construcţie la Catedrala Mântuirii Neamului (prin contractarea unui credit bancar). Într-o ţară în care majoritatea populaţiei active are credite la bănci şi se află în dificultate atunci când trebuie să achite ratele (datorită concedierilor, reducerii cu 25% a salariilor bugetarilor, creşterii TVA etc.), într-o economie în care băncile practică una dintre cele mai agresive, limitative şi scumpe politici de acordare de credite din Europa, faptul că băncile nu sunt iubite nu trebuie să ne uimească.
Într-un articol publicat în ziarul sucevean CRAI NOU, Preotul prof. dr. MIHAI VALICĂ afirmă că: "Soluţia hristică de excepţie propusă de Patriarhia Română (de a obţine fondurile pentru Catedrală prin colectă publică de la preoţi şi credincioşi - n.n.) s-a spulberat în parte la vestea că Patriarhia va împrumuta în primă fază suma de 200 de milioane de euro de la o bancă, pentru începerea construcţiei. Credincioşii din Vatra Dornei şi din împrejurimi, cu vocaţie de ctitori de biserici în Bucovina, Transilvania, Maramureş şi nu numai, aşteptau cu mare nerăbdare semnalul începerii Catedralei patriarhale pentru a contribui cu bani, masă lemnoasă şi alte donaţii, însă şocul lor a fost atât de mare la anunţul făcut despre împrumut, încât unii nu doresc să mai facă nici măcar o donaţie de un leu".
Nu ştiu dacă atitudinea credincioşilor din Vatra Dornei este împărtăşită de alţi credincioşi. Mai degrabă, creştinul "prin botez" (identificând prin această noţiune pe românul care îşi aduce aminte de preot şi de Dumnezeu fie la necaz, fie la ceremoniile către care îl poartă inerţia tradiţiei - botez, cununie, înmormântare, praznice) manifestă indiferenţă faţă de iniţiativa construirii Catedralei sau chiar o iritare ("Noi murim de foame şi ăştia fac catedrale!") provocată de viziunea îngustă pe care o are despre misiunea Bisericii noastre în societate. Totuşi, trebuie să acceptăm că ideea contractării unui mega-credit (100 de milioane de euro reprezintă o sumă importantă chiar şi pentru o instituţie de mărimea şi importanţa Bisericii!) poate fi generatoare de discuţii tensionate.
Personal nu sunt adeptul "demonizării" sistemului bancar, chiar dacă acest sistem a provocat criza economică în care se află omenirea în prezent. Orice sistem este constituit din oameni, deci oamenii poartă responsabilitatea. Lăcomia, egoismul, răutatea se manifestă în orice om lipsit de credinţa în Dumnezeu, indiferent de profesiunea acestuia (bancher, politician, agricultor, jurnalist, preot etc.). Nu sistemul este problema, ci oamenii care îl formează şi îl folosesc. Sistemul bancar nu este "mai imoral" decât societatea capitalistă pe care o susţine şi din care îşi trage seva.
Nu cred că metoda colectei publice poate asigura în timp util suma de 100 de mil. euro şi cu atât mai puţin restul până la 400 de mil. Ascultam pe unul dintre reprezentanţii Patriarhiei cum, utilizând o aritmetică simplistă, calcula că milioanele de români care s-au declarat creştini ortodocşi la ultimul recensământ ar achita, donând 10 euro de fiecare, suma necesară pentru construirea Catedralei. Se uită faptul că în România, relaţia reală dintre credincioşi şi preoţi este guvernată de cele mai multe ori, de zicala "Să faci ce zice popa şi nu ce face popa!". Nu intru în detalii, dar un creştin sincer ştie care sunt cauzele acestei degradări a relaţiei dintre cler şi popor. Nu cred, deci, că ne-ar fi de folos să susţinem un "examen" prin care să testăm, în mod real, concret, nivelul de încredere şi susţinere pe care îl avem din partea credincioşilor, încercând să finanţăm Catedrala sau să achităm creditul bancar contractat pentru construirea ei, exclusiv din colectă publică.
Nu cred că valorificarea bunurilor pe care le deţine Biserica ar asigura procurarea imediată a sumei de 400 de mil. euro. Dificultăţile financiare de care s-a lovit generoasa iniţiativă de constituire şi susţinere a consorţiului media al Patriarhiei (Radio Trinitas, Tv Trinitas, Ziarul Lumina, Agenţia Basilica) reprezintă un argument important în sprijinul afirmaţiei că deocamdată, administraţia bisericească nu a dobândit capacitatea necesară de a utiliza eficient proprietăţile Bisericii. Chiar şi adoptarea unei soluţii simpliste şi imediate, de a se vinde din proprietăţi pentru procurarea sumei necesare, este riscantă. În vremuri de criză preţul de vânzare al proprietăţilor este foarte scăzut şi oricum, nu este în obiceiul Bisericii noastre să-şi înstrăineze avuţia.
Ne aflăm în faţa a două opţiuni: contractarea unui credit (cum îl vom achita, vom vedea) sau amânarea începerii activităţilor pe şantierul Catedralei. Amânarea ar provoca mari prejudicii de imagine Bisericii şi mai ales Patriarhului Bisericii noastre. Rămâne, din păcate, ca soluţie unică, contractarea creditului.
Procesul de selectare a unei bănci pentru acordarea creditului de 100 de mil. euro trebuie să fie însă unul de maximă transparenţă. Dacă procedura de selectare a firmei care va proiecta Catedrala (printr-un "concurs de proiecte" cel puţin inovativ prin metodologia utilizată) a fost acceptată şi prea puţin comentată de cler şi credincioşi, selectarea băncii fără proceduri transparente şi criterii clare poate afecta grav imaginea Bisericii noastre. Am convingerea că orice bancă din România va fi gata să folosească orice mijloace de presiune specifice activităţii de marketing bancar asupra persoanelor (Sinod, Patriarh, Comisie sinodală etc.) care vor fi împuternicite să decidă banca ce va acorda creditul.
Finanţarea Catedralei Mântuirii Neamului este un subiect de serioasă şi necesară dezbatere, dar nu în duhul cel rău al dezbinării, ci în duh creştin de împreună lucrare. În Biserica noastră Ortodoxă comuniunea presupune şi comunicare, iar comunicarea nu se poate face în afara comuniunii. Este necesară deci, o ajustare a modului în care comunicăm între noi (credincioşi, preoţi, monahi, reprezentanţi ai administraţiei bisericeşti, ierarhi), "ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis". (Sfânta Evanghelie după Ioan 17, 21)
5 comentarii:
Parinte, nu vad aici pozitia Dvs. fata de decizia Sinodului.
Sinodul a luat o decizie inteleapta, dupa parerea mea.
Suntem de rasul lumii fara o catedrala! si eu as vrea sa contribui, as contribui si pentru una la Craiova, daca s-ar face.
Problema este ca Sinodul a luat o decizie asemanatoare intr-un context asemanator cu cea a primarului Craiovei, Solomon, fapt ce ma face si mai nerabdator sa aflu pozitia Dvs. cu privire la decizia Sinodului!
Motivele pentru care sunt pro catedrala sunt aceleasi pentru care sunt si pro fantani, parcuri, statui, etc. in Craiova, si as putea sa sustin si cu argumentele mele numai daca va intereseaza.
Draga frate, articolul meu nu pune sub semnul intrebarii decizia Sinodului Bisericii noastre de a construi o Catedrala Nationala. Subiectul articolului este modalitatea de finantare a acestei ctitorii. Cred ca orice crestin sincer din aceasta tara isi doreste o Catedrala Nationala. Cred in acelasi timp, ca orice crestin sincer isi doreste ca o asemenea ctitorie, cu valoare de simbol national, sa fie facuta cu banii daruiti de poporul credincios, asa cum au fost infaptuite marile ctitorii bisericesti ale stramosilor nostri care binecuvinteaza pamantul tarii noastre. Angajarea unui credit de catre Biserica presupune acceptarea tuturor conditiilor legale pe care le stabileste un contract de creditare. Una dintre conditii, cea mai importanta, este garantia (gajul) cu care se angajeaza persoana/institutia care beneficiaza de linia de creditare oferita de banca. In traditia Bisericii noastre nu cunosc sa existe cazuri de utilizare a bunurilor Bisericii drept gaj (garantie) la o banca pentru obtinerea unui imprumut de marimea celui pe care intentioneaza Patriarhia sa-l faca. Eu si alti frati ai mei preoti, monahi si credinciosi consideram ca anagajarea unui credit bancar pentru inceperea lucrarilor la Catedrala este un demers care pe de o parte, implica anumite riscuri de natura financiar-bancara, iar pe de alta parte este strain traditiei privind ctitorirea de biserici in spatiul ortodox romanesc. Avem nadejdea ca Sinodul Bisericii noastre va lua decizia cea mai folositoare pentru mantuirea neamului nostru romanesc. Despre activitatea primarului suspendat Solomon Antonie, aflat in prezent in arest si sub ancheta penala, nu pot si nu doresc sa discut in spatiul virtual oferit de acest blog. Sper ca raspunsul meu va este de folos.
Va multumesc foarte mult pentru faptul ca ati luat in consideratie comentariul meu si l-ati publicat si in acelasi timp ati venit cu clarificari.
Totusi imi permit sa va contrazic in privinta hotatrarii Sinodului de a lua credite bancare. Puneti doua probleme pertinente: prima creditul reprezinta un risc si a doua, nu este in traditia ortodoxiei romane in ctitorirea bisericilor.
In primul rand trebuie stiut ca riscam in fiecare moment al vietii noastre, mai mult sau mai putin. Expertii financiari ai Sinodului cu siguranta ca au calculat si raportat riscul financiar. Pe de alta parte bancile nu sunt camatari: ele nu au nevoie de gajul tau au nevoie sa-ti vanda bani, iar tu sa le platesti pretul.Riscul e controlat si calculabil.
In ce priveste traditia, pot spune ca nici nu a fost in traditia BOR sa ctitoresca catedrale, ca nu este in traditie ca preotii sa aiba blog: trebuie sa stim de unde pana unde traditie, si de unde pana unde innoire. Granitele sunt foarte delicate si nu este in caderea mea de mirean nestiutor sa le delimitez, dar eu sunt pentru innoire in partile lumesti pentru ca BOR sa fie mai atractiva si educativa pentru tineri, si sa ramana ortodoxa in ce priveste partea teologica, filozofica si doctrinara. BOR a fost mereu in prima linie a bisericilor ortodoxe si asa trebuie sa ramana, inclusiv in plan ecumenic.
In incheiere vreau sa subliniez ca exemplul cu blogul nu l-am folosit in sens peiorativ, din contra apreciez foarte mult acest lucru, dar este un exemplu elocvent si la indemana in sustinerea ideii mele.
Sa speram ca va fi cum spui tu, draga frate. Personal nu-i cunosc pe cei numiti de tine ca fiind "expertii financiari ai Sinodului"! Sper din tot sufletul sa fie cu adevarat niste experti. Insist pe acest aspect pt ca am cunoscut (in anii de activitate la Centrul Eparhial al Mitropoliei Olteniei) cativa "experti" de la Patriarhie care aproape ca m-au smintit cu lipsa lor de elementare notiuni privind functia pe care o ocupau acolo. Poate ca s-au mai schimbat oamenii din aparatul administrativ al Patriarhiei. Poate... Bancile reprezinta pt mine un rau al societatii actuale. Nu pot uita ca bancile si speculatorii de la burse au aruncat lumea in criza actuala. Cum? Prin lacomia lor! Sunt foarte curios sa aflu daca intr-adevar banca va solicita sau nu Patriarhiei garantii pt mega-creditul de 100 de mil de euro. Daca nu va solicita, vom asista la o premiera cel putin nationala in practica financiar-bancara. Despre modernitate: cata vreme mijloacele de propovaduire sau de sustinere a propovaduirii Cuvantului Hristic nu contravin cu Insusi Cuvantul, toate sunt bune si folositoare. Un crestin nu poate fi calauzit de zicala: scopul scuza mijloacele! Cum spuneam, sa speram ca va fi cum spui tu, draga frate. Iti multumesc pt comentariile pertinente si deosebit de interesante. Dumnezeu sa ne ajute!
Parinte, nu comentez pregatirea si eficienta "expertilor" in cauza, din simplul fapt ca mi-este interzis sa comentez haina bisericeasca. Sper, ca si Dumneavoastra, sa fie bine.
Bancile cu siguranta vor cere garantii, insa, ce vroiam eu sa spun este ca nu vor pune conditii "smecheresti" pentru ca nu sunt interesate de gaj ci de vanzarea banilor lor, deci de recuperarea pretului cerut. Azi bancile din toata lumea se vad blocate cu bunuri primite gaj de la debitorii insolvabili, si ca atare au multe imobile si putini bani.
Ca economist imi permit sa va corectez putin in privinta "raului": nu bancile sunt raul, ci cum corect ati semnalat speculantii de la Bursa. Bancile sunt umilii clienti ai burselor, ele au nevoie sa sporeasca veniturile din speculetiile de la bursa. Speculantii de la bursa sunt persoane fara nume, fara fata, care cu criza de mai an, au pierdut fantastic, dar nu sunt de plans. Eu locuiesc in Italia, si in mediul economic in care lucrez am pus tema: " Cum ar putea fi o societate fara burse?" Ca prim rezultat ar fi disparitia speculantilor ( care unei persoane ca mine ii mananca un salariu pe an, fara sa-si dea seama) Ar disparea Societatile pe actiuni (disparand actiunile)in care caz o firma in dezvoltare nu ar avea o alta posibilitate sa atraga capital pentru noile proiecte decat din imprumuturi la banca. Eu unul cred ca deja este mai bine decat cu burse. Daca mai punem si bancile sub controlul, sa zicem ONU, sau mai restrans G20, atunci am putea avea un control mai sigur si asupra acestora. Banca Mondiala (sau BIRD, nu-mi amintesc) a pus conditia ca in tarile africane, unde are interese sa nu se infiinteze S.A.- uri., iar Bancile , in urma crizei sunt din ce in ce mai controlate de guverne si comunitati. Asa se face ca bancile elvetiene nu mai sunt asa "secretoase" in ce priveste clientii lor, ca pardise bancare au ramas putine (Caiman)
In concluzie bancile sunt un factor de progres, atata timp cat sunt sub control si nu se transforma in speculanti, in timp ce bursele sun specula legala!
Trimiteți un comentariu