Să mă explic. Această „elită“ financiară a României este multiplicată la dimensiuni ceva mai reduse, la nivelul fiecărei comunităţi. Satele româneşti, cele care încă reuşesc să supravieţuiască, sunt conduse de politicienii locali, consilieri, primari, funcţionari, latifundiari, oamenii bogaţi ai comunităţii. Bogăţia lor sfidează sărăcia în care se zbat consătenii lor şi e clădită pe această sărăcie. Oraşele sunt adevărate teatre de război între grupările mafiei politico-economice care încearcă să obţină maximum de acces la fondurile publi-ce, cu minimum de efort şi legalitate. Consiliile judeţene servesc şi ele, în foarte multe situaţii, interesele firmelor controlate de bogătaşii aflaţi în spatele partidelor. Parlamentul şi guvernul sunt, din această perspectivă, o adevărată „talpa iadului“. Se poate, deci, observa că pe acolo pe unde a trecut un mili-onar român a rămas în urmă sărăcia.
Bogăţia bogătaşilor români generează sărăcie. Bogaţii noştri nu fac bogăţie în jurul lor, ci sărăcesc co-munităţile unde fac afaceri, falimentează statul. Sunt ca nişte lăcuste. Aceste averi de miliarde de euro ridicate în nici zece ani, performanţă imposibilă într-un stat cu democraţie reală, conţin în mare măsură banii noştri, banii publici. Contractele semnate cu statul, în paguba interesului public, amnistiile fiscale şi asocierea imorală dintre politicieni şi oamenii de afaceri au distrus economia românească, dar ne-au adus pe cap Topul celor 300 de români milionari în euro. Poate că printre ei se găsesc şi oameni cinstiţi, care au reuşit în afaceri datorită hărniciei şi inteligenţei. Însă, cei „reprezentativi“ sunt persoane cel puţin controversate, dacă nu chiar dovedite imorale şi pasibile de pedepse penale.
Ministrul de finanţe Vlădescu se plângea că avem prea puţini oameni bogaţi în România, care să-i poată susţine pe ceilalţi membri ai societăţii. Vă înşelaţi, domnule, amarnic vă înşelaţi! Avem prea mulţi oameni bogaţi care au acumulat averile lor prin jefuirea economiei naţionale, prin însuşirea imorală şi ilegală a banilor publici, prin coruperea şi complicitatea voastră, a politicienilor români de după decembrie 1989, indiferent că sunteţi de la PDL, PSD, PNL sau UDMR. Bogătaşii români, în majoritatea lor, şi-au făcut averile jefuind ţara. Era de aşteptat să ajungem în sărăcia cruntă în care ne zbatem astăzi.
Începând cu 1 iunie vom primi salarii şi pensii mai mici. Unii îşi merită pedeapsa. Nu-i plâng pe funcţionarii publici care au complotat cu bogătaşii români, primind mită de la ei şi dăruindu-le în schimb, contracte, avize, aprobări ilegale care au produs „găuri negre“ în bugetul statului. Nu mi-e milă de managerii de instituţii care au făcut angajări pe „şpagă“ şi nepotisme de partid şi care au falimentat administraţia publică sau companiile de stat. Nu am o picătură de lacrimă nici măcar pentru noi, preoţii, care am capitulat de prea multe ori de la misiunea slujirii noastre, acceptând să fim după chipul hâd şi urât al acestei lumi.
Mi-e milă însă de funcţionarul mărunt, de pensionarul amărât, de mamele cu copii nevârstnici, de oamenii care se zbat să supravieţuiască în această Românie care de douăzeci de ani nu reuşeşte să-şi afle sufletul şi destinul în istorie. Călăii acestor oameni nevinovaţi sunt bogaţii nemilostivi ai României, împreună cu complicii lor, politicienii şi slugile partidelor. România va rămâne pentru multă vreme de acum înainte o ţară bogată, locuită de oameni săraci şi siluită de propriii ei fii. Păcat!
***
Articol publicat în cotidianul regional Gazeta de Sud:
http://www.gds.ro/Opinii/2010-05-29/Despre+bogatia+care+nu+produce+bogatie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu