Acum mai bine de 20 de ani participam, ca tânăr utecist, la conferinţa organizaţiei UTC a liceului dedicată Zilei Muncii! Tovarăşul secretar de partid ne-a vorbit nouă, tineri elevi de liceu scoşi de la ore de tovarăşii diriginţi şi înghesuiţi în sala de festivităţi, despre grija partidului pentru educaţia tinerei generaţii. Vreme de o oră am ascultat cuvântarea tovarăşului împănată cu citate din “geniala gândire a celui mai iubit fiu al ţării, secretarul general al partidului tovarăşul Nicolae Ceauşescu”! După discurs, corul liceului a oferit un program de cântece patriotice. “Partidul – Ceauşescu – România”! Câţiva dintre rebelii liceului, ocrotiţi de premiile pe care le obţinuseră la diferite concursuri naţionale şi internaţionale de interpretare muzicală, articulau numele Tovarăşului şi modificau lozincile din cântece, spre disperarea dirijorului pe al cărui chip se putea citi un amestec de disperare şi râs cu greu stăpânit. „Partidul, Ceauşescul şi Toporul” a fost concluzia ultimului cântec revoluţionar.
Era anul 1988. Falimentul dictaturii se contura tot mai clar. Tovarăşii din activul de partid nu s-au formalizat, ba chiar am observat că se amuzau de poantele colegilor mei. A venit Decembrie 1989. Au murit tineri. Am obţinut, cu preţul vieţii lor, o libertate chinuită şi bolnavă. Tinerii au devenit subiect de discursuri şi predici electorale. Toată lumea îi iubeşte pe tineri. Domnul candidat pentru fotoliul de primar, consilier, parlamentar îi aminteşte cu insistenţă pe tineri în platforma electorală. A vorbi despre tineri este o componentă obligatorie a oricărei politici de public-relations pentru instituţiile care îşi au sursa succesului în controlul maselor. Totuşi, mai este cineva cu adevărat interesat de tineri?
Să observăm câteva date. Tinerii şi locurile de muncă: conform unui studiu realizat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, peste 100.000 de tineri români, între 15 şi 25 de ani, nu au loc de muncă. Numărul tinerilor afectaţi de şomaj creşte într-un ritm îngrijorător.
Elevii şi violenţa: conform unui studiu internaţional realizat acum doi ani de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 37 de ţări, România se afla pe primul loc privind numărul de profesori care au raportat acte de violenţă ale elevilor în timpul orelor. Un sondaj realizat de SIVECO-România în 2007 arată că responsabilitatea pentru propagarea violenţei, sub toate formele ei, în rândurile tinerilor este împărţită între: stradă (75%), mediul familial (54%), mass-media (23%) şi şcoală (21%). Situaţia nu s-a schimbat, dimpotrivă, se agravează.
Tinerii şi infracţionalitatea: 28% din totalul infracţiunilor comise în ţara noastră în anul 2007 au avut ca autori tineri cu vârstele între 18 şi 30 ani. În anul 2008 s-au produs 59 de omoruri în rândul tinerilor cu vârstele cuprinse între 14 şi 29 ani, reprezentând peste 16% din totalul omuciderilor înregistrate în România ca urmare a actelor de violenţă. 20% din totalul persoanelor condamnate în anul 2008 au fost tineri, respectiv 3.625 minori şi 3.666 tineri cu vârstele între 18-20 ani.
Tinerii şi consumul de droguri: în România, dintre tinerii cu studii superioare 34% consumă cannabis. Tinerii care urmează studii primare/gimnaziale consumă amphetamine (6,5%) şi tranchilizante (7,8%), iar tinerii liceeni consumă ecstasy (13,3%), cocaină (7,9%) şi heroină (2,7%). În ultimii 4 ani consumul de droguri în şcolile şi universităţile din România s-a dublat.
Sunt date oferite de infernul în care trăiesc mulţi, prea mulţi dintre tinerii noştri. Dacă ne dorim cu adevărat să-i ajutăm, suntem obligaţi la sinceritate şi pragmatism. Întoarcerea tinerilor noştri la tradiţia vieţii creştine şi instruirea lor pentru a trăi moral şi cu demnitate în jungla modernităţii nu pot fi obţinute prin discursuri ipocrite, prin programe „de tineret” politizate şi birocratizate sau prin atitudini fariseice. Indiferenţa criminală cu care instituţiile poporului nostru tratează viaţa şi educaţia tinerilor noştri ne poate condamna la dispariţie. Acum 20 de ani cântam osanale unui dictator. Astăzi suntem pe cale să cântăm prohodul la înmormântarea viitorului neamului nostru. „Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!” (Luca 7, 14)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu