Românilor creştini, îi iubiţi pe ţigani?

În România anului 2010 avem multe probleme. Avem sărăcie, nedreptate, sminteală, avorturi, ipocrizie, minciună, fariseim etc. Avem aproape toate relele posibile şi avem şi... ţigani. "Problema ţigănească" a fost mereu în atenţia românilor. De la utilizarea, vreme de secole, a ţiganilor pe post de sclavi pe moşiile boiereşti şi mânăstireşti, până la convieţuirea tensionată a ţăranilor români cu ţiganii din marginea satului, societatea românească nu a făcut prea mari progrese. Sigur, avem acum politici publice şi fonduri europene alocate pentru a "integra" pe ţigani, tratăm, nu-i aşa, de la un nivel academic, european problema rromilor!

Românul de rând se uită cu teamă şi iritare la ţigan, prezumând de cum îl vede prin vecini, că a venit la furat sau la cerşit. Ţiganul a reuşit să obţină, oarecum, un mic avantaj în faţa românului, răzbunându-se prin reprezentanţii săi, pentru secolele de sclavie, reprezentanţii săi rromii cei bogaţi - manelişti, lideri de ONG şi oameni politici rromi - şi scuipă seminţe în capul românilor săraci care privesc cu obidă la maşinile de lux şi palatele noii "aristocraţii ţigăneşti".

Cu câteva zile în urmă, preşedintele Băsescu s-a apucat să zgârme în "problema ţigănească". Declaraţiile marinarului m-au determinat să propun pe site-ul http://www.inpolitics.ro/ o dezbatere la care vă invit să participaţi. Textul postat de mine pe Inpolitics.ro este următorul: 

"Preşedintele Traian Băsescu oferă agendei publice un subiect mereu fierbinte: problema integrării rromilor sau altfel numiţi, a ţiganilor noştri. În stilul său inconfuntabil, Traian Băsescu a reuşit "performanţa" de a supăra pe toată lumea. I-a supărat pe românii neiubitori de manele, atunci când a afirmat că: "la 99% dintre românii care nu aparţin unei etnii le plac cântecele rromilor, le plac nunţile făcute de rromi, le place să-l audă - poate nu 99%, dar sunt atâţia solişti, cântăreţi - dacă o luăm de la Adi Minune, până la oricine, le plac manelele, deci nu este o respingere în societate pentru ceea ce provine de la rromi". I-a supărat pe liderii organizaţiilor neguvernamentale rrome atunci când a afirmat că: "Ştim cu totii ce fac aceşti români la colţurile de stradă din marile capitale europene.Ştim că la Paris, la Oslo sunt grupuri mari de rromi care stau în faţa operei şi nu ca să se ducă la operă. Dacă ascundem aceste lucruri şi ne ascundem de teama de discriminare nu rezolvăm nimic". 

Dincolo de erorile de discurs (intenţionate?) comise de Traian Băsescu şi ignorând teoria conspiraţionistă conform căreia Traian Băsescu ar folosi "problema ţigănească" pentru a deturna atenţia opiniei publice şi a mass-media de la managementul catastrofal practicat de guvernul Boc, putem observa că rromii sunt o problemă serioasă pentru români şi implicit, pentru statul român. Dacă am folosi doar sursele oficiale privind programele şi politicile publice post-decembriste de integrare social-economică a etnicilor rromi, am ajunge la două concluzii: statul român a cheltuit sume imense pentru pentru integrarea rromilor; românii (cel puţin cei din societatea civilă) sunt foarte preocupaţi de integrarea rromilor. Dacă rămânem oneşti, atunci vom recunoaşte valoarea de adevăr a lozincilor scrise pe fularele negre purtate la întâlnirea cu şeful statului de tinerii rromi membri ai Alianţei Civice a Rromilor: "5 ani de strategie, canci rezultate!", "Rrom infractor fiziologic"! 

Vă mărturisesc că nu sunt un iubitor de manele. Consider manelele ca fiind expresia mizerabilă a degradării tradiţiilor ţigăneşti. Iubesc însă muzica lăutărească ţigănească. O ador! Cred că această muzică trebuie considerată ca fiind specifică tradiţiilor şi spiritualităţii etniei rrome. Maneliştii, cu ale lor manele, sunt doar produsul unor imorale politici de marketing şi al inculturii locuitorilor români ai mahalalelor urbane şi satelor depopulate din pustiul acestei ţări. Interesantă îmi pare însă, nu problema manelelor sau a rromilor care stau să fure (ce altceva ne dă de înţeles Traian Băsescu că ar face?) la intrarea operei din Paris şi Oslo.

Eu sunt nedumerit de cele două atitudini incompatibile manifestate de poporul nostru. Pe de o parte, la recensământ, 98% dintre români se declară creştini (ortodocşi, catolici, protestanţi etc.). A fi creştin înseamnă a practica iubirea de aproapele - Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi! Pe de altă parte, atunci când le vorbeşti creştinilor români despre rromi, primeşti de cele mai multe ori răspunsuri rasiste. Unde este adevărul? În declararea oficială a credinţei creştine sau în înjurătura adresată ţiganilor? Personal am avut experienţe şi triste, şi frumoase cu ţiganii noştri. Am pentru ei o milă creştinească şi îi consider semeni ai mei aflaţi într-o întunecată capcană a propriilor neputinţe, trădaţi de liderii lor, de românii majoritari şi mai ales, de statul român. Români şi rromi, suntem chinuiţi de neputinţe identice. Aşa îi iubesc eu pe ţigani, dar voi, românilor creştini, îi iubiţi pe ţigani?"

Dezbaterea poate fi urmărită la adresa de Internet: http://www.inpolitics.ro/romanilor-crestini-ii-iubiti-pe-tigani-deb48957.aspx

Aştept opiniile dumneavoastră.