Răbufnită din incendiul de la Club Colectiv, revolta tinerilor români, oarecum asemănătoare cu a tinerilor spanioli "indignaţi", a încercat să incendieze şi să schimbe fundamental sistemul. Demersul însă a eşuat atât de penibil, încât "tinerii frumoşi şi liberi" s-au dovedit a fi doar nişte "minioni" pe tabla de şah a marilor interese politice şi oculte. De ce au eşuat "minionii" români acolo unde "indignaţii" spanioli au învins?
Probabil că principala cauză a acestui eşec lamentabil - a cărui încununare este dinamitarea oricărui element democratic din viaţa politică românească, atât prin numirea unui guvern tehnocrat, care nu exprimă nici voinţa unui corp de alegători şi nici o doctrină politică bine definită, ci doar un compromis disperat pentru salvarea sistemului, cât şi prin aruncarea tuturor partidelor politice parlamentare în opoziţie (!), pentru că niciunul nu va fi la putere, nu va avea miniştri în guvern - este absenţa asumării unor ţeluri sociale, economice şi politice cu mult mai concrete decât acela de a protesta "în devălmăşie" împotriva corupţiei generalizate din clasa politică, din sistem.
În primăvara lui 2011, pe străzile marilor oraşe din Spania, au manifestat "Los indignados" - Indignaţii, care şi-au luat numele după eseul "Indignez-vous!", al diplomatului Stephane Hessel, publicat cu puţină vreme înainte de respectivele proteste.
"Los indignados" sau "Movimiento 15M", după data de 15 mai, cînd au izbucnit protestele, s-au revoltat împotriva sistemului corupt al celor două mari partide care controlau viaţa publică din Spania - Socialiştii lui Zapatero şi Popularii lui Rajoy - partide populate de politicieni extrem de corupţi, extrem de bogaţi şi care aruncaseră Spania într-o criză economică gravă, provocând sărăcirea unor largi categorii de cetăţeni spanioli. "Los indignados" au cerut spaniolilor să nu voteze - protestele s-au desfăşurat în timpul alegerilor locale - partidele în cauză şi spre deosebire de "minionii" români, ei nu au mizat pe "consultări" cu vreun politician aflat la putere şi nici măcar nu au făcut apel la Rege (Spania este Monarhie Constituţională).
Observăm că în cazul "Indignaţilor" spanioli a existat o consecvenţă ideologică, aceştia nu au considerat că există vreun politician care să merite girul lor, aşa cum au greşit protestatarii noştri, încredinţând rezolvarea situaţiei în mâinile Preşedintelui Klaus Iohannis - despre care protestatarii noştri au uitat că a fost ales, acum un an, din partea unei alianţe politice şi prin urmare, că este un om politic, cu toate calităţile şi defectele care-i sunt induse de sistem. Dovadă şi faptul că mecanismul politic al sistemului s-a "restartat" şi a fost salvat, fără perspectiva acelor schimbări fundamentale cerute de protestatari, graţie tocmai "consultărilor" mimate de Preşedinte. (articol integral -BLOGURILE ADEVĂRUL-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu