Despre Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova - povestea unei promisiuni împlinite și o rugăminte către creștini

Sursa FOTO: www.lupamea.ro

În anul 2013, cu puțină vreme înainte de Sfintele Paști, în activitatea mea de preot de caritate al Spitalului Clinic Județean de Urgență nr. 1 din Craiova a apărut o nouă slujire. Părintele meu Mitropolit, Înalt Prea Sfințitul acad. dr. Irineu m-a rânduit într-o slujire suplimentară celei de preot de spital, dăruindu-mi șansa binecuvântată de a fi preot și pentru bătrânii din Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova.

Primul contact cu instituția aceasta a fost pentru mine de bun augur. Am descoperit că directorul așezământului este domnul Valentin Giurcă, prieten bun și camarad al meu în anii ’90, când eram implicați cu entuziasm în proiectele civice ale Fundației pentru Tineret Dolj. Ne-am regăsit, atât cu o uimire provocată de schimbările lăsate de trecerea timpului pe chipurile noastre, cât și cu o intensă bucurie izvorâtă din constatarea că am urmat calea slujirii semenilor noștri, așa cum visam la pragul dintre adolescență și maturitate.

Totuși, am avut fost cuprins atunci și de o mare tristețe, căci am văzut mai în amănunt  - cunoșteam situația de acolo doar parțial, din slujbele de Sfânt Maslu la care participasem în cămin – ruina clădirilor și condițiile insalubre în care erau găzduiți bătrânii.

Vali – cu acest nume îl strig pe prietenul meu, directorul Valentin Giurcă – a sesizat tulburare mea și mi-a spus, privindu-mă în ochi: (articol integral -aici-)