Ucraina nu a fost şi nici nu va fi prea curând considerată a fi o ţară locuită de o naţiune aflată pe deplin în unitate spirituală şi culturală. Împărţită în două mari teritorii - Vestul pro-UE, dar sărac economic, şi Estul pro-Moscova, bogat economic, dar lipsit de cultura democraţiei, Ucraina este şi scena unei lupte sectare şi politizate între trei mari comunităţi ortodoxe.
Lipsa de unitate din spaţiul politic şi economic, în general din societatea ucraineană, se reflectă şi în viaţa Ortodoxiei ucrainiene, divizată în trei mari Biserici: Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană, Biserica Ortodoxă a Ucrainei - Patriarhia de Kiev şi Biserica Ortodoxă a Ucrainei - Patriarhia Moscovei.
Aceste diviziuni administrative bisericeşti - apărute mai mult din închinarea la Cezar şi ambiţiile lumeşti comise de unii dintre episcopii ucrainieni, decât ca expresie a voinţei creştinilor ortodocşi ucrainiei - au tulburat, prin starea de conflict permanent întreţinută, viaţa religioasă a Ucrainei. Prin acţiunile lor tot mai mult îndepărtate de esenţa misiunii Bisericii Creştine - adică mărturisirea lui Hristos şi urmarea poruncilor Sale - cele trei Biserici Ortodoxe din Ucraina au slujit mai degrabă interesele puterii politice de la Kiev, pe cele ale opoziţiei pro-UE sau nu în ultimul rând, ordinele primite de la Patriarha Moscovei, pentru păstrarea influenţei acestei Patriarhii şi implicit a Feredaţiei Ruse, în Ucraina.
În acest moment istoric deosebit de tensionat, când existenţa unui stat ucrainean unitar şi indivizibil este pusă sub un mare şi periculos semn de întrebare, cele trei mari Biserici Ortodoxe din Ucraina sunt chemate să aleagă: vor sluji lui Hristos - şi astfel îşi vor aduce o contribuţie majoră la pacificarea şi normalizarea situaţiei din Ucraina - sau vor rămâne nişte extensii ale unor forţe politice lumeşti şi necreştine - şi astfel se vor număra în rândul celor care se pregătesc să mutileze marea naţiune ucraineană. (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu