Din Jurnalul Casei Regale a României – ştiri despre normalitate

Vă fac o mărturisire: atunci când mizeria vieţii politice şi zgomotul de scandal al presei româneşti mă copleşesc, îmi aflu refugiul citind despre acţiunile publice pe care Casa Regală a României le realizează cu discreţie şi nobleţe în beneficiul românilor, respectând loialitatea pe care, de peste un secol şi jumătate, Regii României şi-au asumat-o faţă de Neam şi Ţară. Un adevărat jurnal on-line, blogul Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, inspirat intitulat ”România, Altfel”, îmi oferă ceea ce site-urile de presă sunt incapabile sau refuză să facă cunoscut: ştirile despre normalitate!

Vă dăruiesc câteva exemple de ştiri despre normalitate culese de pe blogul ”România, Altfel”, cu îndemnul de a medita la un adevăr simplu: normalitatea nu poate fi a ştirilor despre scandaluri în care sunt implicaţi politicieni corupţi, afacerişti dubioşi, miniştri penali, manelişti analfabeţi şi dame de consumaţie ajunse ”dive” ale playback-ului, dimpotrivă, normalitatea este oglindită în ştirile despre elevi harnici şi inteligenţi, despre evenimente în care se exprimă recunoştinţa noastră faţă de trecutul istoric glorios al Neamului, despre comportamente morale şi discrete, elegante şi simple, deopotrivă. (articol integral AICI)

Sindicatul preoţesc învins la CEDO – slujirea preoţească între mărturisirea lui Hristos şi ispita lui Mamona

Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg a dat publicităţii Hotărâre definitivă Nr. 2330/09 în dosarul Sindicatul Păstorul cel Bun contra României prin care stabileşte că statul român nu a încălcat dreptul la libertatea de asociere atunc când a respins înregistrarea unui sindicat al preoţilor, în anul 2008. Marea Cameră a CEDO consideră că a fost respectat principiul autonomiei comunităţilor religioase şi obligaţia de neutralitate, înfiinţarea unui sindicat al preoţilor reprezentând un risc real de încălcare a principiului autonomiei Bisericii, aşa cum este stipulat în art. 29 din Constituţia României şi art. 8 din Legea Cultelor nr. 489/2006.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pus punct, din perspectivă juridică, unei mişcări de revoltă şi frondă la adresa Canoanelor şi ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române iniţiată de un număr de câteva zeci de preoţi, nucleul de putere fiind localizat în Oltenia. Iniţial, Sindicatul Păstorul ce Bun s-a constituit ca vârful de lance al unor acţiuni îndreptate împotriva Mitropolitului Teofan al Olteniei, care prin reformele administrative iniţiate devenise incomod. Pe fondul tensiunilor din preajma alegerilor pentru noul Patriarh al Bisericii, după plecarea la Dumnezeu a veşnicului de pomenire Patriarh Teoctist, conducerea Sindicatului Păstorul ce Bun şi-a descoperit valenţe de forţă naţională, liderii sindicalişti fiind tot mai prezenţi în presa locală şi centrală, în încercarea de a influenţa rezultatul votului din Sfântul Sinod.

Alegerea ca Mitropolit al Olteniei a Înalt Prea Sfinţitului Părinte Acad. Dr. Irineu, după alegerea IPS Teofan în scaunul mitropolitan al Moldovei, a deschis o nouă etapă în existenţa acestei aberaţii de libertate numită Sindicatul Păstorul cel Bun. Prin negocieri şi în unele cazuri, prin acordarea iertării, situaţia a fost relativ detensionată, însă câţiva lideri sindicalişti au continuat lupta la CEDO. Acum se confruntă cu înfrângerea şi cu toate consecinţele care vor decurge de aici.  (articol integral AICI)

Adversus Edictum Mediolanense – Biserica Creştină Europeană şi noile orientări ale Uniunii Europene privind libertatea

La 24 iunie 2013, Consiliul Uniunii Europene pentru Afaceri Externe a adoptat documentul intitulat ”Orientările UE privind promovarea şi protecţia libertăţii de religie sau de convingere”, care poate fi consultat la adresa de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11491.ro13.pdf

În aceeaşi zi, Consiliul a adoptat şi documentul ”Orientări pentru promovarea şi protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen şi intersexuale (LGBTI), care poate fi consultat la adresa de Internet http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/13/st11/st11492.ro13.pdf

Deşi teoretic, aceste documente ar orienta în primul rând politica externă a Uniunii Europene, prin intermediul lor sunt stabilite standarde care se aplică şi ţărilor membre ale UE.

Aparent – voi încerca să argumentez în continuare de ce aparent – venerabilii membri ai Consiliului Uniunii Europene au manifestat neutralitate faţă de părţile implicate (credincioşi, atei, heterosexuali şi LGBTI, societate civilă şi stat) şi au emis două documente prin care s-ar dori definirea viziunii UE asupra unor relaţii sociale deosebit de complexe, acelea care sunt generate de convingerile şi opţiunile spirituale şi sexuale personale.

Totuşi, dacă studiem cu atenţia cuvenită textul acestor documente, chiar şi din perspectiva unei analize nepartinice – atenţionez, însă, cu sinceritate, că analiza mea este a unui preot creştin, partinică şi întemeiată pe valorile creştine, nu pe cele seculare – vom observa că Biserica Creştină Europeană pierde încă o luptă în încercarea de a încreştina Uniunea Europeană. (articol integral AICI)