Dragii mei, vă ofer spre lectură un cuvânt de folos la Duminica Floriilor pe care l-am publicat în primul ziar online din Oltenia - ORA DE DOLJ. Îi mulţumesc prietenului meu, poetul şi jurnalistul Mihai Firică, pentru faptul că mi-a dăruit şansa de mă afla printre colaboratorii acestei publicaţii. Lectură cu folos!
Aflăm în „Ghidul Sărbătorilor Româneşti”, într-o frumoasă definiţie dăruită nouă peste timp de etnologul Irina Nicolau (1946-2002), că „şapte sunt „ingredientele” unei sărbători: miezul de sfinţenie, timpul bun, locul curat, sufletul primenit, cuvântul, gestul şi lucrul potrivit”. Duminica închinată Intrării Mântuitorului nostru Iisus Hristos în cetatea Ierusalimului este un binecuvântat prilej de a înţelege şi a urca aceste trepte ale reîntoarcerii noastre la Dumnezeu, regăsirea dintre Creator şi creatură ce este cuprinsă în fiecare sărbătoare a Calendarului Creştin-Ortodox. Miezul de sfinţenie şi sfinţire pentru creştin este Sfânta Liturghie, intima şi delicata întâlnire a omului cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Dialogul tăcut, în rugăciune, pe care îl purtăm cu Dumnezeu în adâncul sufletului nostru, în cele câteva ore de Sfântă Liturghie, ne deschide uşile sufletului lăsând lumina sfinţitoare a Duhului Sfânt să risipească întunericul grijilor noastre. Devenim călători pe calea Luminii, părăsind bezna.
Miezul de sfinţenie al Duminicii Floriilor este întruchipat de momentul deopotrivă smerit şi împărătesc al intrării lui Hristos în Ierusalim. Ochii sufleteşti, coborârea minţii în inimă şi înălţarea inimii la minte ne ajută să înţelegem că textul Evangheliei are o viaţă proprie, că prin puterea Duhului Sfânt care lucrează în Sfânta Liturghie, este o reaşezare în chip real în faţa sufletului nostru a ceea ce cu adevărat s-a petrecut acum aproape două mii de ani. Acest mic exerciţiu sufletesc, ca trăire duhovnicească obţinută prin „lepădarea a toată grija cea lumească”, aşa cum ne îndeamnă cântarea Heruvicului, ne picură în adâncurile fiinţei noastre lumina înţelegerii evanghelicelor propovăduiri.
Vom înţelege că în Duminica Floriilor, văzând intrarea lui Hristos, şezând pe un asin, în cetatea Ierusalimului, devenim martori ai împlinirii proorocirii Sfântului Prooroc Zaharia, al cărui nume înseamnă „pomenirea lui Dumnezeu” şi care, cu aproximativ cinci sute de ani înainte de naşterea lui Hristos, anunţase intrarea Lui în Ierusalim: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei”. (Zaharia 9, 9).
(citiţi articolul integral aici)