România lui Traian Băsescu este ţara învrăjbirii între români, aşa cum România lui Iliescu a fost ţara mineriadelor şi a neocomunismului, România lui Constantinescu a fost ţara învinsă de conspiraţia securiştilor, România lui Adrian Năstase a fost ţara pedeserizată prin corupţie şi baroni atotputernici, iar România lui Tăriceanu a fost ţara incompetenţei ridicată la nivel de politică de stat. Reformele economice iniţiate de gruparea lui Traian Băsescu au fost implementate prin învrăjbire şi au avut permanent două ţinte imaginate de locatarul de la Cotroceni: pe de o parte, un virtual şi perfect popor român al viitorului, fantomă din iubire pentru care guvernanţii au hotărât să impună sacrificii dureroase şi absurde, iar pe de altă parte, un popor român al prezentului format din indivizi leneşi şi asistaţi, nişte râme.
Privesc întristat la umilinţa pe care o suportă militarii în rezervă. Tatăl meu – Dumnezeu să-l ierte! – a fost maistru militar în radiolocaţie. Am prieteni ofiţeri activi sau în rezervă, care slujesc în diferite arme – aviaţie, rachete, radiolocaţie, transmisiuni. Întotdeauna am fost fascinat de pregătirea lor tehnică. Să văd cum nişte politruci batjocoresc ofiţerii Armatei Române a fost pentru mine un spectacol al trădării. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a intervenit şi se părea că pensiile militarilor în rezervă vor fi salvate. După câteva ore, guvernul Boc a anunţat sec că va continua recalcularea pensiilor rezerviştilor. Discursul reprezentanţilor Puterii foloseşte metoda băsesciană a învrăjbirii. Se şopteşte ipocrit: „Mare lucru să fi comandant de unitate militară! Dai ordine şi le execută alţii!” Românii sunt subtil îndemnaţi să-i dispreţuiască şi să-i urască pe ofiţerii rezervişti.
Când a început „reforma” în educaţie, Traian Băsescu a lansat teza conform căreia şcoala românească scoate prea mulţi filosofi şi prea puţini ospătari sau tinichigii, prin „filosofi” acesta înţelegând că de pe băncile şcolii ies prea mulţi tâmpiţi. În completare s-a emis ideea că învăţământul produce doar şomeri şi diplome false, pe bandă rulantă. „Ministerul Adevărului” i-a atacat în forţă pe profesori: nişte indivizi fără scrupule care fac averi din meditaţii, care vor salarii mari nemuncite, care abia dacă muncesc câteva ore pe zi şi au anul plin de vacanţe etc. Mulţi dintre români au uitat că au fost elevi, studenţi şi că sunt produsul şcolii româneşti. Au dat cu pietre în capul profesorilor şi au rânjit ironic. Falimentul şcolii româneşti s-a agravat.
„Reformarea” funcţionarilor publici, prin reducerea numărului lor şi a salariilor, a fost susţinută de o acţiune de intoxicare mult mai lejer de administrat de către „Ministerul Adevărului”. Imaginea funcţionarului public este oricum urâtă, acesta fiind considerat „a priori” un individ corupt, numit de partid, incompetent şi impertinent. Românii s-au crezut răzbunaţi împotriva birocraţiei, dar au uitat că printre funcţionari există şi competenţi, profesionişti, că la corupţia administraţiei au contribuit şi ei, cetăţenii, prin lipsa de civism sau prin apelul la „pile” pentru eludarea legii şi că soluţia corectă ar fi depolitizarea administraţiei.
Medicii au fost lichidaţi prin aceeaşi metodă. „Ministerul Adevărului” a gestionat perfect execuţia: medicii sunt incompetenţi, cer şpagă şi merită doar nişte salarii de mizerie. Răspunsul medicilor a fost însă o lovitură neaşteptată pentru Traian Băsescu. Spitalele româneşti s-au golit de cadrele medicale competente. Medicii buni au plecat spre vestul Europei unde au fost primiţi cu braţele deschise şi onoraţi cu salarii şi condiţii de muncă la standardele civilizaţiei occidentale.
Dacă adunăm tezele lansate de Traian Băsescu la fiecare moment fierbinte al „reformei”, rezultă că suntem un popor de rataţi. Îmi vine să-l întreb pe domnul preşedinte: cum de rezistaţi în fruntea unui popor de proşti şi leneşi, domnule Băsescu, de ce nu demisionaţi? O întrebare inutilă pentru un om care nu recunoaşte alt adevăr decât cel oficial emis de „Ministerul Adevărului”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu