Pe situl HotNews.ro am descoperit un articol semnat de jurnalistul Dragos-Paul Aligica. Postez acest articol pentru că am convingerea că analiza pe care o conţine merită să fie citită şi luată în seamă.
* * * * * * * * * * * *
Crestinismul in Romania: in retragere sau in expansiune?
de Dragos-Paul Aligica
Hotnews.ro a publicat de curand un articol privind presecutiile la care sunt supusi crestinii azi. Articolul a primit multe reactii. Si bune si rele. Si stupide si inteligente. Una suna cam asa: „Vad ca sunt multi care ii lauda lui Aligica curajul ca a publicat ceva in apararea crestinilor. E simplu insa sa fii curajos pe tema asta in Romania, unde majoritatea este pro-crestina. Daca ar avea curaj cu adevarat, ar publica ceva despre ofensiva religiei asupra societatii, despre clericalismul si fundamentalismul ce pun stapanire pe statul si poporul roman. Dar nu are. Desi tocmai asta e problema religioasa centrala a Romaniei in acest moment.”
Trecand peste afirmatia relativa la curaj, descoperim o tema interesanta si importanta. Care este problema religioasa centrala a Romaniei? Are oare dreptate cititorul respectiv? Cu atat mai mult cu cat aceasta plangere privind religia si ofensiva ei asupra vietii publice in Romania de azi o auzim repetatata tot mai des si tot mai insistent in jur. Sa fie adevarat ca societatea romaneasca a intrat pe o panta a habotniciei si a clericalismului?! Sa fie adevarat ca statul laic se afla sub presiune? Sa fie corect sa spunem ca asistam la o ofensiva a religiozitatii in Romania?
O perspectiva sociologica
Ca sa raspundem la aceaste intrebari, ne trebuie ceva mai mult decat curaj si studii la Wikipedia, pe internet. Ne trebuie date si analize. Din fericire, in Romania incep sa se afirme specialistii noii generatii in stiinte sociale. Sa facem deci apel la ei. Si astfel, ajungem la lucrarile lui Sorin Gog, unul dintre promitatorii sociologi ai noii generatii, autor ce preda la Departamentul de Sociologie al Universitatii Babes-Bolyai, specializat in sociologia si antropologia religiei si secularizarii.
Principalele sale teze privind tema de interes pentru noi se gasesc in articolul „Constructia spatiului religios in Romania post-socialista”, publicat in the Journal for the Study of Religions and Ideologies, Vol. 15 din 2006. D-l Gog imi atrage atentia ca o buna parte dintre concluzii sunt bazate pe cifrele din valul trei al European Value Survey si ca abia acum urmeaza sa apara date mai recente. Discutam pe datele existente, nu pe cele ideale. Dar chiar si asa, merita sa fim atenti la ceea ce va urma. Iata ce aflam:
* Dupa mai mult de jumatate de secol de ideologizare ateista a sferei publice in comunism, Romania ramane una dintre cele mai religioase tari atat din Estul, cat si din Vestul Europei. Ideologia comunista a esuat in tentativa de a inabusi mentalitatea de tip religios printr-o ateizare fortata a populatiei. Astfel, 91% din populatia Romaniei isi declara credinta in Dumnezeu, si 83 % in pacat (vinovatie morala inteleasa in termeni religiosi). In plus 80% dintre romani cred despre ei insisi ca sunt oameni religiosi, in timp ce numai 1% se declara ateisti si 14% nereligiosi.
* Dar, desi bisericile par sa domine, oamenii nu par sa creada efectiv in ceea ce bisericile propovaduiesc (eshatologie, articole de credinta). De pilda, desi aproape 99% dintre romani se declara crestini (ortodocsi, catolici, neo-protestanti), numai 60% cred in Rai, 56% cred in Iad si 51% in viata de dupa moarte. Asa ca in Romania post-socialista se pare ca exista un mare clivaj la nivel de mentalitate religioasa intre religiozitate ca o forma de spiritualitate generala („cred in dumnezeu ca o forta abstracta...”) si ideile religioase, specific crestine („cred intr-Unul Dumnezeu...”). Mai concret, peste 85% dintre romani declara ca accepta principiile religioase generale. Dar cand e vorba de a fi mai specifici, doar 56% par sa imbratiseze ideile religioase crestine propriu zise.
* Prezenta la serviciul religios este un indicator important in contextul unei perspective crestine asupra lumii. Or, aici datele spun ca multi romani aleg sa nu dea o expresie institutionalizata credintei lor religioase. Mai mult de jumatate, 53% din populatie, nu merge sau nu participa decat foarte rar la servicii religioase. Doar 46% merg la biserica in mod regulat. Iata un semnal foarte interesant!
* Daca grupam patru dimensiuni (credinte religioase generale, credinte religioase specifice, moralitate si participarea la slujbe) in tipologii de religiozitate, obtinem cinci modele de homo religiosus roman:
Trecand peste afirmatia relativa la curaj, descoperim o tema interesanta si importanta. Care este problema religioasa centrala a Romaniei? Are oare dreptate cititorul respectiv? Cu atat mai mult cu cat aceasta plangere privind religia si ofensiva ei asupra vietii publice in Romania de azi o auzim repetatata tot mai des si tot mai insistent in jur. Sa fie adevarat ca societatea romaneasca a intrat pe o panta a habotniciei si a clericalismului?! Sa fie adevarat ca statul laic se afla sub presiune? Sa fie corect sa spunem ca asistam la o ofensiva a religiozitatii in Romania?
O perspectiva sociologica
Ca sa raspundem la aceaste intrebari, ne trebuie ceva mai mult decat curaj si studii la Wikipedia, pe internet. Ne trebuie date si analize. Din fericire, in Romania incep sa se afirme specialistii noii generatii in stiinte sociale. Sa facem deci apel la ei. Si astfel, ajungem la lucrarile lui Sorin Gog, unul dintre promitatorii sociologi ai noii generatii, autor ce preda la Departamentul de Sociologie al Universitatii Babes-Bolyai, specializat in sociologia si antropologia religiei si secularizarii.
Principalele sale teze privind tema de interes pentru noi se gasesc in articolul „Constructia spatiului religios in Romania post-socialista”, publicat in the Journal for the Study of Religions and Ideologies, Vol. 15 din 2006. D-l Gog imi atrage atentia ca o buna parte dintre concluzii sunt bazate pe cifrele din valul trei al European Value Survey si ca abia acum urmeaza sa apara date mai recente. Discutam pe datele existente, nu pe cele ideale. Dar chiar si asa, merita sa fim atenti la ceea ce va urma. Iata ce aflam:
* Dupa mai mult de jumatate de secol de ideologizare ateista a sferei publice in comunism, Romania ramane una dintre cele mai religioase tari atat din Estul, cat si din Vestul Europei. Ideologia comunista a esuat in tentativa de a inabusi mentalitatea de tip religios printr-o ateizare fortata a populatiei. Astfel, 91% din populatia Romaniei isi declara credinta in Dumnezeu, si 83 % in pacat (vinovatie morala inteleasa in termeni religiosi). In plus 80% dintre romani cred despre ei insisi ca sunt oameni religiosi, in timp ce numai 1% se declara ateisti si 14% nereligiosi.
* Dar, desi bisericile par sa domine, oamenii nu par sa creada efectiv in ceea ce bisericile propovaduiesc (eshatologie, articole de credinta). De pilda, desi aproape 99% dintre romani se declara crestini (ortodocsi, catolici, neo-protestanti), numai 60% cred in Rai, 56% cred in Iad si 51% in viata de dupa moarte. Asa ca in Romania post-socialista se pare ca exista un mare clivaj la nivel de mentalitate religioasa intre religiozitate ca o forma de spiritualitate generala („cred in dumnezeu ca o forta abstracta...”) si ideile religioase, specific crestine („cred intr-Unul Dumnezeu...”). Mai concret, peste 85% dintre romani declara ca accepta principiile religioase generale. Dar cand e vorba de a fi mai specifici, doar 56% par sa imbratiseze ideile religioase crestine propriu zise.
* Prezenta la serviciul religios este un indicator important in contextul unei perspective crestine asupra lumii. Or, aici datele spun ca multi romani aleg sa nu dea o expresie institutionalizata credintei lor religioase. Mai mult de jumatate, 53% din populatie, nu merge sau nu participa decat foarte rar la servicii religioase. Doar 46% merg la biserica in mod regulat. Iata un semnal foarte interesant!
* Daca grupam patru dimensiuni (credinte religioase generale, credinte religioase specifice, moralitate si participarea la slujbe) in tipologii de religiozitate, obtinem cinci modele de homo religiosus roman:
Omul de tip A. 40% din populatie. Mentalitate religioasa traditionala (imbratiseaza toate cele patru dimensiuni). Specifica mediului rural, populatiei in varsta, de obicei celor cu putina educatie.
Omul de tip B. 19% din populatie. Mentalitate religioasa liberala (credinte generale si crestine, refuza dimensiunea morala, participare medie). Un fenomen nou, apartinand mediului urban, celor cu un nivel ridicat de educatie.
Omul de tip C. 14% din populatie. Mentalitate religioasa a celor care nu apartin clar de o institutie religioasa (cei care impartasesc o perspectiva religios-crestina insa refuza sa isi mai exprime institutional aceasta religiozitate si se indeparteaza de biserica). Specifica la sat si la oameni a caror cu o educatie ce rar depaseste 8 clase.
Omul de tip D. 19% din populatie. Mentalitate non-traditionala (credinte generale, fara participare). Se refera la persoane care impartasesc o mentalitatea religioasa generala dar nu neaparat crestina si sunt in cautarea unor forme alternative de religiozitate. Pentru acestia din urma biserica nu mai joaca nici un rol semnificativ. Preponderenta la oras si la cei cu o educatie medie.
Omul de tip E. 8% din populatie. Mentalitate secularizata, tipica pentru mediul urban, de varsta medie, cu cea mai inalta educatie.
Ajungem acum sa avem o imagine mai clara privind chestiunea care ne-a inspirat demersul. La nivelul societatii romanesti, spune Sorin Gog, exista o tendinta crescanda de a limita implicarea bisericii si a-i reduce rolul doar la chestiuni spirituale. Cu alte cuvinte, exista tendinta de a respinge functia si capacitatea ei de a activa si in planul moral, familial, social sau politic.
Secularizarea Romaniei
Pe scurt, se pare ca in realitate se intampla exact invers de ceea ce multi cred ca se intampla! In Romania, trendul social, sustinut de trendul demografic este in directia decuplarii bisericii de la viata sociala si politica. Altfel spus, traim un proces de secularizare!
Mai mult, secularizarea in noul context social al noilor generatii, explica acelasi Sorin Gog, are un rol important atat in de-institutionalizarea experientei religioase, cat si la nivelul moralitatii, conducand la un proces de „de-eticizare”. De altfel el si prezinta o interesanta statistica privind eroziunea valorilor morale pe segmente de varsta folosind patru dimensiuni: comportament sexual, familial, civic si fiscal. Deci nu numai ca trendul in Romania este de a decupla biserica de la planul familial, social sau politic, ci mai mult, este de a o decupla de la viata morala insasi!
In rezumat, un expert roman in sociologia religiei ne spune ca perioada post-socialista inaugureaza o noua logica a secularizarii (diferita de cea ateista, ideologica, ce era impusa de sus in jos prin birocratia apartului comunist). Noua secularizare afecteaza in principal generatiile post-socialiste ce isi formeaza structura de valori in aceasta perioada.
Desi Romania are o religiozitate mare comparata cu celelalte tari europene, spune el, daca rafinam instrumentele de analiza si nu le limtam strict la apartenenta confesionala si credinta in divinitate, putem sa observam ca lucrurile sunt mult mai nuantate. Noile generatii post-socialiste sunt afectate de un proces de secularizare ce ia trei forme distincte:
1. De-crestinizare (idei religioase generale insa nu si specific crestine);
2. De-institutionalizare a experientei religioase (a te considera credincios desi nu apartii niciunei comunitati/biserici concrete). Cu procesul corelativ ca biserica ca institutie incepe sa fie legitimata strict in sfera spirtuala si delegitimata in cea morala, familiala, si (atentie!) politica.
3. De-eticizare a comportamentelor religioase (religia nu mai are relevanta asa mare in randul tinerilor la nivel practic, moral). De pilda, in viziunea acestui segment de varsta, sexualitatea este scoasa de sub incidenta reglementarilor religioase.
Interpretari si ipoteze
Cam asa se vad lucrurile din perspectiva unui specialist. Sa facem acum cateva observatii: Ce se intampla cu mult vehiculata tema a ofensivei religiei si bisericii asupra societatii si statului? Cum mai poate fi ea sustinuta in fata evidentelor contrare?
Asa cum am spus, datele studiului nu sunt “la zi”. Asa ca am putea sa ne inchipuim ca intre timp, undeva, in timp, acum cativa ani, trendul s-a frant brusc si procesul de secularizare a fost reversat. Gog spune ca, din contra, el crede ca s-a accelarat. Daca dam insa crezare Malinei Voicu, cercetator la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, alt specialist de top in sociologia religiei din noul val in stiintele sociale romanesti, tema trendului de secularizare in Romania post-socialista este mai nuantabila si chestionabila. Deci problema ramane deschisa.
Ajungem acum sa avem o imagine mai clara privind chestiunea care ne-a inspirat demersul. La nivelul societatii romanesti, spune Sorin Gog, exista o tendinta crescanda de a limita implicarea bisericii si a-i reduce rolul doar la chestiuni spirituale. Cu alte cuvinte, exista tendinta de a respinge functia si capacitatea ei de a activa si in planul moral, familial, social sau politic.
Secularizarea Romaniei
Pe scurt, se pare ca in realitate se intampla exact invers de ceea ce multi cred ca se intampla! In Romania, trendul social, sustinut de trendul demografic este in directia decuplarii bisericii de la viata sociala si politica. Altfel spus, traim un proces de secularizare!
Mai mult, secularizarea in noul context social al noilor generatii, explica acelasi Sorin Gog, are un rol important atat in de-institutionalizarea experientei religioase, cat si la nivelul moralitatii, conducand la un proces de „de-eticizare”. De altfel el si prezinta o interesanta statistica privind eroziunea valorilor morale pe segmente de varsta folosind patru dimensiuni: comportament sexual, familial, civic si fiscal. Deci nu numai ca trendul in Romania este de a decupla biserica de la planul familial, social sau politic, ci mai mult, este de a o decupla de la viata morala insasi!
In rezumat, un expert roman in sociologia religiei ne spune ca perioada post-socialista inaugureaza o noua logica a secularizarii (diferita de cea ateista, ideologica, ce era impusa de sus in jos prin birocratia apartului comunist). Noua secularizare afecteaza in principal generatiile post-socialiste ce isi formeaza structura de valori in aceasta perioada.
Desi Romania are o religiozitate mare comparata cu celelalte tari europene, spune el, daca rafinam instrumentele de analiza si nu le limtam strict la apartenenta confesionala si credinta in divinitate, putem sa observam ca lucrurile sunt mult mai nuantate. Noile generatii post-socialiste sunt afectate de un proces de secularizare ce ia trei forme distincte:
1. De-crestinizare (idei religioase generale insa nu si specific crestine);
2. De-institutionalizare a experientei religioase (a te considera credincios desi nu apartii niciunei comunitati/biserici concrete). Cu procesul corelativ ca biserica ca institutie incepe sa fie legitimata strict in sfera spirtuala si delegitimata in cea morala, familiala, si (atentie!) politica.
3. De-eticizare a comportamentelor religioase (religia nu mai are relevanta asa mare in randul tinerilor la nivel practic, moral). De pilda, in viziunea acestui segment de varsta, sexualitatea este scoasa de sub incidenta reglementarilor religioase.
Interpretari si ipoteze
Cam asa se vad lucrurile din perspectiva unui specialist. Sa facem acum cateva observatii: Ce se intampla cu mult vehiculata tema a ofensivei religiei si bisericii asupra societatii si statului? Cum mai poate fi ea sustinuta in fata evidentelor contrare?
Asa cum am spus, datele studiului nu sunt “la zi”. Asa ca am putea sa ne inchipuim ca intre timp, undeva, in timp, acum cativa ani, trendul s-a frant brusc si procesul de secularizare a fost reversat. Gog spune ca, din contra, el crede ca s-a accelarat. Daca dam insa crezare Malinei Voicu, cercetator la Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, alt specialist de top in sociologia religiei din noul val in stiintele sociale romanesti, tema trendului de secularizare in Romania post-socialista este mai nuantabila si chestionabila. Deci problema ramane deschisa.
Putem insa sa ne inchipuim si altceva: ca biserica sau bisericile simt trendul secularizarii si incearca disperat sa se lupte cu el, facand uneori gesturi agresive si neinspirate. Astfel suprareactioneaza, devin mai vizibile si par in expansiune si acaparatoare.
La fel de bine se poate intampla si altceva: in Occident este la moda ca tineretul progresist, cool, sa fie anti-crestin. Campaniile ateiste si de eliminare a bisericii din viata sociala sunt parte a miscarii corectitudinii politice. Moda a ajuns si la noi si astfel, in ciuda (sau datorita) trendului secularizant, apar grupuri care, pe modelul colegilor occidentali, isi fac de lucru fluturand spectrul fundamantalismului religios si apoi reactioneaza tot ei, pentru “a apara societatea” de el.
In ceea ce-l priveste pe autorul de fata, inclina sa creada ca teza secularizarii se sustine. Sorin Gog identifica originile trendului in procesele de socializare si in structurile sociale emergente in ultimele doua decenii. Or, nu avem niciun motiv sa credem ca a avut loc o modificare de socializare sau structura sociala in ultimii ani. Deci, de ce s-ar modifica trendul secularizarii?
Raman asadar ipotezele (2) si (3). Sau si mai credibil, ramane o combinatie intre ele: Pe fundalul unui trend demografic si social profund, vedem un conflict de suprafata intre, pe de o parte, clerul si reprezentantii religiilor traditionale si pe de alta, clerul religiilor seculare din familia corectitudinii politice (ateism umanist, ecologism, etc.). Este o lupta pe care, cel putin momentan, se pare ca o castiga adeptii religiilor seculare. Se pliaza mai bine pe trendul demografic si reusesc sa seteze dinamica social-culturala la nivelul formatorilor de opinie, afectand astfel ritmul si directia schimbarii.
Concluzii
Pana la proba contrara, Romania nu pare a fi sub asediul fortelor religiosului scapat de sub control. Este adevarat ca in Romania se intensifica lupta dintre apostolii religiilor seculare si religiile traditionale (vor urma evolutii intense pe acest front cu implicatii majore pentru societatea romaneasca) dar momentan nu religiile traditionale castiga partida. Putem sustine - si sustinem de fapt - separatia bisericii de stat sau predarea evolutionismului, dar nu ca reactii disperate la o presupusa ofensiva devastatoare a religiosului.
Datele par destul de clare: sociologic vorbind, teza pericolului religios in Romania nu se confirma! Oricat de tare si violent ar clama unii contrariul. Exista fara indoiala cazuri individuale de agresivitate a crestinilor si nenumarate exagerari. Multe sunt enervante, multe sunt penibile iar cele mai multe sunt pur si simplu stupide. Dar, privind agregat, acestea se pierd pe fundalul imens al trendului social general: secularizarea. Or, pana la urma, acesta este cel ce conteza.
Dar, sa subliniem: toate acestea sunt valabile pana la proba contrara. Pana cand apar analize si date noi. Altfel spus, vrem, nu vrem, intrebarile raman: Este Romania in plin proces de secularizare, sau nu? Ce se intampla cu crestinismul in Romania? Este el in expansiune sau in retragere?
De ce 10 ani de tranzitie au reusit sa aduca mai multa secularizare in Romania ortodoxa decat 50 de ani de comunism ateist impus de stat, cu toata forta aparatului represiv si cu tot fanatismul religiei seculare bolsevice? Ce stim despre dinamica sociala a neo-protestantismului sau a celorlalte biserici crestine din Romania? Ce stim despre demografia fenomenului religios la noi? Ce stim despre raspandirea in Romania a religiilor seculare bazate pe cultul omului sau al naturii? Dar a extensiilor New Age ale acestora – ca tot vorbim de flacari violete, parapsihologie si salvarea Gaiei, planeta mama?
Acestea nu sunt intrebari retorice. Sunt intrebari importante, despre insusi viitorul matricei identitare a poporului roman si substanta umana a societatii romanesti de maine. Poporul si societatea romaneasca se schimba sub ochii nostri. Intelegem insa noi in ce directie? Si mai ales, de ce?
PS: Relativ la chestiunea deciziei de a aborda sau nu teme, in functie de anticiparea reactiei agresive a cititorilor: Sutele de comentarii patimase si negative la adresa articolelor mele de pe Hotnews.ro despre alarmismul incalzirii globale vorbesc de la sine. (O paranteza – este remarcabil ca in ciuda numarului mare de reactii, majoritatea s-au pastrat totusi intr-o limita normala de decenta, ceea ce spune ceva de bine despre Hotnews.ro si cititorii sai!)
* * * * * * * * * * * *
Voi reveni cu o părere personală cu privire la această analiză care ne obligă pe noi, slujitorii altarului şi credincioşii Bisericii, la o profundă şi serioasă meditaţie.
