Într-un interesant, măcar ca eleganță a argumentării, articol publicat sub titlul "Distorsionarea adevărului în cazul proiectului de lege privind Casa Regală", în Revista Timpul (link), domnul profesor Alexandru Muraru aduce unele argumente în susținerea tezei că instituționalizarea republicană a Casei Regale ar fi "un pas mare înainte pentru societatea românească."
Într-o încercare de dialog, deocamdată virtual, să luăm la rând afirmațiile domnului profesor: "Casa Regală s-a văzut în ultimii 26 de ani și cu predilecție în ultimii 15 ani în imposibilitatea de a desfășura toate proiectele de diplomație publică, de reprezentare, de participare în acțiuni sociale, cu rol economic și simbolic în beneficiul românilor, în interiorul și în afara granițelor, din pricina lipsei unui cadru legal (personalitate juridică proprie), de o așezare într-un statut oficial dat, nu de politicieni, ci pentru români și în beneficiul țării."
Aproape de la începutul scrierii domniei sale, profesorul Alexandru Muraruașează Casa Regală, poate că fără voie, în poziția defensivă și oarecum periferică, de anexă, în raport cu Republica, de entitate simbolică, atribuind proiectelor Casei Regale doar două roluri: cel economic și cel simbolic. Din această scurtă lamentatio despre precaritatea resurselor Casei Regale, lipsește rolul politic activ, de stindard al luptei pentru Restaurația Monarhiei Constituționale, adică tocmai dimensiunea care cuantifică speranța tuturor românilor monarhiști - a schimba sistemul republican corupt, prin restaurația Monarhiei Constituționale, prin reașezarea Familiei Regale pe Tronul Țării.
Ignorând acest rol politic și profund reformator, domnul profesor Alexandru Muraru insistă însă asupra aspectului juridic și induce ideea că pentru Casa Regală ar fi absolut necesară "o personalitate juridică proprie, o așezare într-un statut oficial dat, nu de politicieni, ci pentru români și în beneficul țării". Aici, domnul profesor demonstrează o măiestrie în utilizarea, manipularea cuvintelor. Realitatea este că personalitatea juridică va fi dată Casei Regale, în cele din urmă, tot de politicieni, fie printr-o lege adoptată în Parlamentul republican (cum este foarte probabil să se întâmple), fie printr-o hotărâre de guvern (care guvern, de orice conținut ar fi - tehnocrat sau politic - exprimă, totuși, o voință politică a unor oameni politici). Beneficiul pentru români și pentru țară este doar o "promisiune de viitor", prezentul nu aduce argumente în susținerea presupusului beneficiu, iar trecutul este deja epuizat și eventual, poate să fie compromis prin instituționalizarea republicană a Casei Regale.
Spune domnul profesor:
"Casa Regală a României este un caz unic în Uniunea Europeană din perspectiva unei familii nedomnitoare care are atâtea angajamente publice, beneficiază de atâta simpatie și notorietate, încât rolul său legal și instituțional nu poate rămâne în avanpremiera trecutului și a tradițiilor. Nu poate rămâne fără progres, nu poate rămâne la nivelul anilor 90, nu poate stagna, nu poate rămâne într-un perpetuu rol de ambiguitate din perspectiva statutului său recunoscut de statul român și de instituțiile românești. Susținătorii monarhiei au sperat mereu la o reîntoarcere pe tron a Majestății Sale Regelui sau o întronizare a Principesei Margareta. Iar ultimii 26 de ani de ani au demonstrat că familia regală este pe deplin validată de români, de generații întregi, de istorie, încât rolul și anvergura sa nu pot fi știrbite de nimic. O victorie imensă a ideii monarhice și a Casei Regale."
Domnul profesor omite faptul că "simpatia și notorietatea" de care se bucură Casa Regală s-au acumulat într-un traiect istoric caracterizat pe de o parte, de falimentul unei... (articol integral -ACTIVENEWS-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu