Vă ofer spre lectură un editorial pe care l-am publicat pentru ORA DE DOLJ. Lectură cu folos!
La moartea unui personaj
Sergiu Nicolaescu este omul care mi-a fermecat și deopotrivă, otrăvit copilăria cu filmele sale. Mândria de a fi roman am descoperit-o, pervertită, dar vie, când am mers ”cu clasa” la cinematograful ”Patria” și am vizionat filmul ”Mihai Viteazul”. Vitejia de samurai a oștenilor de pe ecran, înțelepciunea profundă a Domnitorului, magistral interpretat de Amza Pellea, miile de figuranți îmbrăcați în armuri medievale care se confruntau dând viață unor magnifice scene de bătălie, toate aceste imagini le port și acum în adâncul memoriei. Mai târziu l-am descoperit pe ”Pistruiatul”, băiatul curajos care înfrunta cu dibăcie agenții Siguranței pentru a-i ajuta pe comuniști, niște comuniști pe care Sergiu Nicolaescu îi exprima arhetipal în chipul ilegalistului Andrei. Am fost apoi extaziat, adolescent fiind, de comisarul Moldovan care lupta cu legionarii, folosind gesturi împrumutate parcă din filmele americane cu gangsteri.
Ani în șir, pentru mine și mulți dintre tinerii generației mele, filmele lui Sergiu Nicolaescu au reprezentat singura... (articol integral AICI)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu