Dumnezeu S-a îmbrăcat în mânie și ne ucide fără milă…

O picătură de credință, cât un bob de muștar, ne-a învățat Hristos să avem și nimic nu ne-ar fi fost cu neputință (Matei 17, 20), dar ne-am rătăcit și în veacul nebuniei noastre, o creatură microscopică, infinit mai mică decât firimitura de credință la care eram chemați, ne ucide, într-un chin pe măsura muntelui de răutate în care ne-am transformat viața.

Golul din suflete noastre a devenit o realitate fizică...

Bisericile sunt goale, după chipul goliciunii noastre sufletești, a episcopilor, preoților și diaconilor, căci suntem fățarnici și am lăsat osteneala părților grele ale Legii: judecata, mila și credința. (Matei 23, 23) Ne-a dăruit Hristos să fim păstorii poporului Său, dar prin păcatele noastre, am închis împărăția cerurilor înaintea oamenilor. (Matei 23, 13) La vreme de pedeapsă, iată, Dumnezeu ne-a lipsit de popor și ne lasă singuri în altare, îmbrăcați în slava deșartă pe care am iubit-o mai mult decât pe El și cu adevărat vedem că suntem niște morminte văruite, pe din afară frumoase, dar înăuntru pline de toată necurăția. (Matei 23, 27)

Bisericile sunt goale, iar noi, episcopi, preoți și diaconi, am ajuns chipul pedepsei pe care Dumnezeu a trimis-o asupra neamului nostru rătăcit. Suntem păstori nebuni care nu mai umblăm după oaia cea pierdută, nu mai căutăm pe cea rătăcită, nu o mai vindecăm pe cea rănită, iar pe cea sănătoasă nu o mai hrănim cu cele ale credinței. Ne umplem pântecele cu grăsimea turmei. Suntem păstorii cei răi, că am lăsat turma în părăsire și sabia va lovi brațul și ochiul nostru, iar brațul nostru se va usca și vom rămâne orbi. (Zaharia 11, 16)

Casele voastre, creștinilor, sunt goale și stați singuri în ele, cuprinși de frică și de amăgire. Duhul lui Dumnezeu nu mai este în ele și nici în voi, alungat de uciderea pruncilor în pântecele mamei, de lăcomia după cele ale trupului, de minciuna în care ați ales să trăiți. Acum, vedeți nenoricirea care este asupra voastră, sub varga aprinderii Lui, că a ridicat Dumnezeu zid împotriva voastră și v-a înconjurat de venin și de zbucium... (Plângerile lui Ieremia 3, 1,4)


Când ați fost împreună cu ceilalți, nu ați știut cum să-i iubiți. Acum, Dumnezeu a îngăduit dorința voastră și sunteți singuri, cum singuri ați fost în răutatea voastră față de semeni.

Acum, moartea sufletească a adus asupra noastră moartea fizică și totuși, nu ne căim și privim la molima care a cuprins lumea, fără să înțelegem că răutatea noastră a creat-o. Căutăm scăpare acolo unde nu este decât iluzie și zicem că păcat nu avem, ne amăgim și adevărul nu este în noi. (I Ioan, 1, 8)

Frica ne-a cuprins și aceasta este plata lipsei de iubire. Am uitat să iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră, cu tot sufletul nostru şi cu tot cugetul nostru, și iubind pe Dumnezeu, să iubim pe aproapele nostre ca pe noi înșine. (Matei 22, 37, 39)

Dacă aveam iubire curată, nu ne-ar fi fost frică. În iubire nu este frică, doar în cel lipsit de iubire desăvârșită este frica ce are cu sine pedeapsa. (I Ioan 4, 18)

Iubirea în care am trăit este rătăcire și în acest veac, primim pedeapsa care însoțește rătăcirea. Am trăit iubind trupul și am făcut din trup un idol și ne-am închinat lui. Am crezut că din ceea ce este stricăcios poți aflat viață veșnică. Am trăit iubind orgoliile noastre și am stricat lumea noastră. Am crezut că suntem demiurgi atotputernici și că ne este îngăduit să reașezăm ordinea tainică a Universului după mintea noastră rătăcită.

L-am cunoscut pe Dumnezeu, dar nu L-am slăvit ca pe Dumnezeu, nu I-am mulțumit pentru viața și darurile minunate pe care ni le-a dăruit, ci ne-am rătăcit în gândurile noastre și inima noastră nesocotită s-a întunecat. (Romani I, 21)

Întunericul a cuprins lumea noastră, bisericile noastre, casele noastre și pedeapsa a și venit peste noi, că am cugetat greșit despre Dumnezeu, ne-am închinat la idolii acestei lumi, am fost vicleni și am disprețuit tot ce este sfânt. (Cartea Înțelepciunii lui Solomon 14, 30)

...însă Hristos cel Înviat ne așteaptă, cu milă și cu îndurare. Înaintea ochilor noștri, în Hristos, se află Calea, Adevărul și Viața... (Ioan 14, 6) ...doar să alegem a ne întoarce la Hristos.

În Sfintele Paști din Anul Domnului 2020, plăcerea pântecului trebuie lăsată, glasul de fariseu trebuie să tacă și în lacrimi să ne bucurăm de Înviere, căindu-ne de rătăcirea noastră.

Acum a venit vremea, cu adevărat, să ne păzim în dragostea lui Dumnezeu și să așteptăm mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viaţă veşnică... (Iuda 1, 21)

...și în această așteptare sfântă, să regăsim puterea de a-L urma pe Hristos, după cuvântul Său:

„În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33)

HRISTOS A ÎNVIAT!