marți, 29 ianuarie 2013

Blogul Adevărul.ro - Creştinismul din statistici şi eşecul ”simfoniei bizantine”

Vă ofer spre lectură articolul pe care l-am publicat pe blogul Adevărul.ro. Lectură cu folos!

Creştinismul din statistici şi eşecul ”simfoniei byzantine”

Criza morală profundă în care cei mai mulţi dintre noi, românii, clerici şi mireni, rătăcim de peste două decenii, invalidează teza aşa-zisei benefice ”simfonii bizantine” între Biserică şi statul român post-decembrist, în varianta lui democratică şi unional-europeană. În cetatea românească, apartenenţa la creştinism şi apetenţa pentru democraţia europeană se afirmă des, parcă prea des pentru a le considera o pornire conştientă, naturală. De multe ori însă aceasta se face cu o ipocrizie incompatibilă cu însăşi valoarea spirituală astfel mărturisită, căci, prin fapte, cele două repere ale normalităţii specifice pentru o mult dorită, nouă şi europeană ”Republica Christiana”, se confirmă extrem de rar.
 
Atitudinile creştine şi pro-europene sunt de multe ori prezentate opiniei publice prin intermediul unor date statistice care informează superficial şi limitativ. Nu întotdeauna o statistică descrie cu adevărat, o stare de fapt. Valoarea de adevăr a unui procent este foarte uşor de infirmat, atât prin contactul direct cu realitatea, cât şi printr-un alt procent, care ne descrie un detaliu relevant pentru respectiva stare de fapt. De exemplu, la recensământul din 2011, peste 98% dintre români s-au declarat creştini, 85,9% asumându-şi apartenenţa la credinţa creştin-ortodoxă. Sunt persoane şi chiar instituţii care interpretează acest procent într-un mod festivist, declamând că, iată, avem dovada cât de loiali sunt românii credinţei în Hristos.
 
Am spune că trăim într-o naţiune creştină, dar există şi alte cifre... (articol integral AICI)

duminică, 27 ianuarie 2013

Cum se compromite o țară: indolența Puterii și abulia Opoziției

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat în ZIARE.COM. Lectură cu folos!
 
 

Cum se compromite o țară: indolența Puterii și abulia Opoziției

Presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, informeaza cetatenii, cu aparenta calmitate in voce, parca prezentand la radio o banala stire despre cotele apelor Dunarii, ca a programat, pentru saptamana viitoare, la Bruxelles, o intalnire cu Thorbjorn Jagland, secretarul Ggneral al Consiliului Europei, pentru a-i explica despre chestiunea super-imunitatii cu care onor parlamentarii nostri s-au protejat de eventuale surprize in relatia cu Justitia, prin adoptarea Statutului deputatilor si senatorilor. 

Un optimism demn de o cauza mai nobila inunda declaratiile domnului Zgonea care ne asigura ca l-a informat pe reprezentantul Consiliului Europei ca "tot ceea ce scrie in textul Statutului inseamna inchiderea unor recomandari negative in MCV si pastrarea recomandarilor de la Comisia de la Venetia."

Nu intentionez a face o noua analiza a prevederilor teribil de controversate si foarte favorabile "puscariabililor" pe care le cuprinde noul Statut al parlamentarilor romani.

Eu ma intreb despre alte chestiuni: de ce era asa de important pentru tara, ca... (articol integral AICI) 
 
 

vineri, 25 ianuarie 2013

Poveste despre indolența plătită din bani publici

Vă ofer spre lectură un editorial pe care l-am publicat în ORA DE DOLJ. Lectură cu folos!

Poveste despre indolența plătită din bani publici

Să vă spun o poveste despre indolență. S-a întâmplat în România, într-un oraș cu pretenții de capitală regională și metropolă europeană. Un tată urcă cu copilul într-un autobuz al unei regii autonome de transport public în comun. Compostează regulamentar biletele și se așează pe scaune. E cam mizerie în autobuz, dar măcar nu este aglomerație. În spatele celor doi, stă pe un scaun un nene la vârsta pensionării, care emană un miros ca și când ar fi manipulat recipiente cu alcool – deh, fără analize de sânge nu poți afirma că domnul cetățean e băut. Nenea strănută în neștire, zgomotos și cu mult lichid galben. Fără batistă. Aruncă generos microbii personali în atmosfera din jur, inclusiv spre fața celor doi, tată și copil. Nu se oprește din strănutat, ba își scurge și mucii, cu două degete, pe podeaua autobuzului.
 
Tatăl intervine și-l roagă, politicos, pe nenic: ”Domnule, folosiți, vă rog, batista, când strănutați așa spre cei din jurul dvs.!” Nenicul îl privește oarecum abulic și răspunde indiferent și arțăgos: ”Ce vrei, bă, dacă așa îmi vine!” Tatăl insistă: ”Eu v-am vorbit politicos, vă rog, folosiți batista!” Nenea cu strănutul se ambalează: ”Auzi, bă, dacă nu erai cu copilul, te jucam în picioare, am copii cât tine de mari, te bag în aia mă-tii!” Tatăl se ridică și merge, în față, la șofer, acompaniat de înjurăturile nenicului.
 
Îi zice șoferului:... (articol integral AICI)

duminică, 13 ianuarie 2013

Adrian Năstase și mahalaua istoriei

Vă ofer spre lectură un editorial publicat în ZIARE.COM. Vă urez lectură cu folos.
 

Adrian Năstase și mahalaua istoriei

Semne bune anul are... pentru Adrian Nastase si pentru cei cativa fosti membri ai camarilei sale din PSD care inca i-au mai ramas credinciosi. Detinutul de drept comun Nastase Adrian a primit aviz permanent pentru liberare inainte de termen de la Comisia pentru eliberare conditionata a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, care a constatat ca s-a implinit termenul legal. Decizia finala apartine instantei de judecata, care este chemata a se pronunta pe 12 februarie.

Nu doresc sa comentez detaliile juridice. Eu sunt adeptul ideii ca Adrian Nastase trebuie sa execute pedeapsa integral, dar este doar parerea mea. Nu discut ideea asta pentru ca s-ar gasi, cu siguranta, vreun avocat care sa-mi explice normalitatea procedurilor, temeiul legal etc. si ar fi inutil sa vin cu contra-argumente morale.

Totusi, va propun sa meditam tocmai la dimensiunea morala a situatiei, adica la... (articol integral AICI)

joi, 10 ianuarie 2013

România celor bolnavi sufletește

Vă ofer spre lectură un editorial pe care l-am publicat pe ZIARE.COM. Lectură cu folos!

România celor bolnavi sufletește

In romani, rareori se trezeste cu deplina intensitate dorinta de a apara vehement sau de a critica furibund Biserica si credinta stramoseasca. Evident, niciuna dintre cele doua atitudini nu are macar vreo firava legatura cu crestinismul ortodox, dar intalnim de cateva ori pe an, prin ziare sau la tv, indivizi al caror fanatism este intrecut doar de ignoranta in cele ale credintei, care ii mana in nesfarsite scandaluri mediatice.

Un asemenea scandal a fost provocat de decizia lui Sergiu Nicolaescu de a-i fi incinerat trupul - apropo, eu nu cunosc inca un document scris si semnat de marele regizor in care sa fie exprimata aceasta alegere.

In scandal, primul pas gresit a fost facut de administratia Bisericii noastre. In Romania... (articol integral AICI)

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Românii și miturile comunismului românesc

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat pe ZIARE.COM. Lectură cu folos!
 
 
 
 

Românii și miturile comunismului românesc

Moartea lui Sergiu Nicolaescu ne ofera spectacolul trist al ratacirii romanilor in negura de sentimente incurcate pe care o provoaca in sufletele lor amintirea vietii in comunism, o viata pervertita atat de miturile nationalist-comuniste, cat si de perioada de relativa bunastare a anilor '70, platita scump cu renuntarea la drepturi si libertati si esuata in foametea si mizeria de dupa 1980.
Sergiu Nicolaescu face parte din armata creatorilor de mituri nationalist-comuniste. O vina pe care Dumnezeu i-o va judeca si care, deocamdata, nu pare a fi uitata de unii dintre noi, in ciuda unor capodopere cinematografice pe care Nicolaescu ni le lasa, totusi, mostenire.

Nu la viata si moartea lui Sergiu Nicolaescu vreau sa va indemn sa meditati. Despre fratele nostru, doar atat: Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Marturisim totusi ca Sergiu Nicolaescu joaca, de asta data, fara voie, pentru ultima oara in aceasta lume, un rol foarte important pentru noi. Ne provoaca sa... (articol integral AICI)
 

vineri, 4 ianuarie 2013

La moartea unui personaj

Vă ofer spre lectură un editorial pe care l-am publicat pentru ORA DE DOLJ. Lectură cu folos!
 
 

La moartea unui personaj

Sergiu Nicolaescu este omul care mi-a fermecat și deopotrivă, otrăvit copilăria cu filmele sale. Mândria de a fi roman am descoperit-o, pervertită, dar vie, când am mers ”cu clasa” la cinematograful ”Patria” și am vizionat filmul ”Mihai Viteazul”. Vitejia de samurai a oștenilor de pe ecran, înțelepciunea profundă a Domnitorului, magistral interpretat de Amza Pellea, miile de figuranți îmbrăcați în armuri medievale care se confruntau dând viață unor magnifice scene de bătălie, toate aceste imagini le port și acum în adâncul memoriei. Mai târziu l-am descoperit pe ”Pistruiatul”, băiatul curajos care înfrunta cu dibăcie agenții Siguranței pentru a-i ajuta pe comuniști, niște comuniști pe care Sergiu Nicolaescu îi exprima arhetipal în chipul ilegalistului Andrei. Am fost apoi extaziat, adolescent fiind, de comisarul Moldovan care lupta cu legionarii, folosind gesturi împrumutate parcă din filmele americane cu gangsteri.
 
Ani în șir, pentru mine și mulți dintre tinerii generației mele, filmele lui Sergiu Nicolaescu au reprezentat singura... (articol integral AICI)