luni, 24 septembrie 2012

Privatizarea Oltchim - capitalismul nu crede în minuni

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat pentru Vocea Rusiei. Lectură cu folos!


Privatizarea Oltchim - capitalismul nu crede în minuni


România confirmă că rămâne un tărâm al faptelor bizare, pe lista de ”ciudățenii” ocupând de acum un loc fruntaș privatizarea Combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Conform anunțului făcut de Remus Vulpescu, preşedintele OPSPI, licitaţia pentru preluarea a 54,8062% din acţiunile combinatului a fost câștigată de controversatul jurnalist și politician Dan Diaconescu, care a oferit 203 milioane de lei, prețul cel mai mare, pentru titlurile deţinute de stat. 

Entuziasmat, Dan Diaconescu a declarat triumfător: ”Ceea ce facem la Oltchim, vom repeta la Tarom, CFR şi ceea ce a mai rămas, Nuclearelectrica sau Transgaz. Ciocoii nu mai au nicio şansă şi acum a venit rândul poporului să vină la putere”. În tabăra guvernamentală, primul ministru Victor Ponta, reticent și crispat, avertizează: ”Cel care a câştigat licitaţia să se prezinte în maxim zece zile cu banii pentru acţiuni. Vreau să atrag atenţia că oricine a venit, a participat la licitaţie şi nu are aceşti bani suportă rigorile legii şi mai ales pune în pericol locurile de muncă pentru mii de oameni. Nu e o chestie de joacă, şi nici nu e o chestie de campanie electorală. E vorba de mii de oameni acolo şi de o societate comercială extrem de importantă pentru români.”

Analiștii din presa românească susțin că implicarea lui Dan Diaconescu în privatizarea Combinatului Oltchim reprezintă... (articol integral AICI)

42 de ani... încă o picătură în oceanul veșniciei

De ziua mea vă ofer în dar o melodie... și vă mulțumesc, dragii mei,  că mă iubiți așa cum sunt, cu bune și mai puțin bune. Îți mulțumesc, Diana, îți mulțumesc, Casiana, îți mulțumesc Vladimir! Vă mulțumesc, părinții mei! Vă mulțumesc, prieteni!
























joi, 20 septembrie 2012

Arghirofilia și creștinii vremurilor noastre

O tristă întâmplare petrecută astăzi, la care am fost martor neputincios și care a tulburat liniștea familiei mele, m-a determinat să meditez la slăbiciunea arghirofiliei. Din pricini duhovnicești nu voi intra în detalii și voi spune doar că înalții (prin efemera lor poziție socială și de putere lumească) și prea puternicii conducători ai acestei lumi sunt bolnavi de dragostea de bani. 


Banul întunecă iubirea de Dumnezeu și de oameni. Banul transformă un om sfințit, chemat să-i slujească lui Dumnezeu, într-un fel de Iuda pregătit să vândă orice și pe oricine pentru cei 30 de arginți multiplicați la nesfârșit. Banul transformă pe soț într-un străin care își uită familia și devine rob al propriei afaceri. Banul transformă chipul și asemănarea lui Dumnezeu din om în chipul și asemănarea Satanei în nefericitul și bolnavul om ajuns rob al banilor.


Zeul Ahriman te copleșește cu dulceața acestei lumi, îți rătăcește simțurile duhovnicești cu parfumul iluziei că ai puterea de a controla destinele semenilor tăi, te ridică pe înălțimea amăgitoare a pseudo-atotputerniciei și ajungi să crezi că poți sfida pe cel slab, pe cel aflat la mila ta. O nebunie neagră te face să uiți că există o plată și răsplată pentru toate în această lume și mai ales, în lumea veșniciei.


Să vorbești despre boala arghirofiliei celui bolnav este dificil, iar uneori, inutil. Soluția rămâne una singură, a încurca afacerile celor care transformă Casa lui Dumnezeu în casă de negustorie, așa cum a făcut Hristos cu cei care făceau negoț spurcat în Templul din Ierusalim. Cred că aceasta este și soluția mea...

* * *


”Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: "Râvna casei Tale mă mistuie".
Au răspuns deci iudeii şi I-au zis: Ce semn ne arăţi că faci acestea?Iisus a răspuns şi le-a zis: Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?Iar El vorbea despre templul trupului Său. Deci, când S-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că aceasta o spusese şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care Îl spusese Iisus.” (Sfânta Evanghelie după Ioan 2, 13 - 22)

* * *

Arghirofilia - Sfantul Ioan Casian spune despre iubirea de arginti (arghirofilia) ca este o patima care nu are o temelie in firea omeneasca, in vreun instinct al ei, ci este ceva in afara firii. Totusi, poate ca pina la urma iubirea de avere si are puterea in instinctul de conservare, pentru ca multi dintre oameni cauta sa aiba avere nu numai pentru a-si inmulti placerile sau marirea lumeasca, ci dintr-un instinct de conservare, ca sa aiba, cum am zice, "bani albi la zile negre". Nu e pacat sa fii econom; nu trebuie sa fii risipitor. Vedem aceasta si in firea inconjuratoare; de pilda, albina aduna miere pentru prezentul si viitorul stupului. Bineinteles, cineva care are credinta in Dumnezeu nu are motive sa fie ingrijorat, dar totusi faptul de a avea niste economii este un fapt binecuvantat de Dumnezeu si nu se poate socoti o lacomie. Lacomia este atunci cind nu te mai saturi, cind vrei sa ai tot mai mult si tot mai mult, cind nu esti dispus sa faci bine celor care au trebuinte mai mari decat tine, iar tu ai prisos mai mare. In cazul acesta patima e vadita. Sfantul Apostol Pavel, in Epistola I catre Timotei, pomeneste de iubirea de arginti ca despre radacina tuturor rautatilor. Caci patimile intarindu-se in suflet sunt pricini de multe alte pacate. De exemplu, un lacom de avere va fi de multe ori si exploatator, va si fura, va aduna pe nedrept, va insela s.a.m.d. 

* * *






















luni, 17 septembrie 2012

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat elevilor, părinților și profesorilor, cu ocazia începerii anului școlar 2012-2013


Astăzi este prima zi de școală a fetiței noastre, Casiana Gabriela, mica noastră școlăriță în clasa I-a. Sunt bucuros că la începutul călătoriei pe drumul cunoașterii, Casiana este binecuvântată, alături de școlarii țării, prin acest cuvânt de învățătură rostit de Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un cuvânt surprinzător de puternic, de ferm și de curajos despre criza morală a societății și soluțiile de reașezare a școlii românești în duhul creștin. Vă invit să citiți acest cuvânt de folos!

* * *



Educația este forma cea mai înaltă în lucrarea de modelare și formare a caracterului și personalității copiilor și tinerilor. Din acest motiv educația ar trebui să fie prioritatea fundamentală a oricărei societăți care dorește progresul spiritual și bunăstarea materială a poporului.

În contextul rezultatelor deosebit de slabe înregistrate la examenul de bacalaureat din ultimii doi ani, cu o medie de promovabilitate de sub 50%, este necesară o analiză sinceră și lucidă a sistemului de învățământ din țara noastră. Cauzele eșecului din școala românească sunt multiple, iar unele dintre acestea au fost și vor mai fi analizate de specialiștii din diverse instituții abilitate, în special inconsecvenţa şi instabilitatea sistemului educaţional. La acestea se mai adaugă şi criza spirituală şi morală din societatea românească. Lipsa de valori perene, de repere credibile şi de motivaţii solide din societatea și școala românească a atins cote alarmante. Se pare că acumularea de valori intelectuale este tot mai mult înlocuită cu acumularea de bunuri materiale, încât astăzi nu mai valorează mult o cultură aleasă, ci doar o avere frumoasă. Iar dictonul „cine are carte are parte” nu mai este valabil, deoarece oamenii bine pregătiţi sunt prea puţin plătiţi. Prin urmare, acum „cine are carte pleacă departe”, adică în străinătate.

Pentru a opri această degradare spirituală şi socială sunt imperativ necesare măsuri legislative şi sociale, dar şi o înnoire spirituală a mentalităţii şi o cultură a valorilor morale, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel când zice: „să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2).

În acest context, dorim ca la începutul unui nou an școlar să adresăm câteva îndemnuri care țin de misiunea Bisericii în promovarea spiritualității creștine în actul educaţional, știut fiind că educația religioasă în familie şi în școală presupune cooperarea Bisericii cu aceste două instituţii majore ale poporului nostru. Întrucât în societatea de azi actul educațional este tot mai mult afectat de secularism sau indiferență spirituală, superficialitate şi lipsă de motivaţie sau de entuziasm pentru cunoaştere, este necesar ca, şi prin intermediul educației religioase, elevii să fie îndemnaţi să urmeze pilda multor personalităţi româneşti care prin cultura, erudiţia şi profesionalismul lor au devenit renumiţi în ţară şi în străinătate, deşi proveneau adesea din familii modeste.

Deoarece predarea religiei în școală este un act misionar creștin, cu profunde conotații educaționale și spirituale, educația religioasă trebuie să promoveze cultivarea talentelor şi a valorilor intelectuale, respectul faţă de părinţi, profesori şi colegi, precum şi iubirea de ţară şi de neam.

Biserica, alături de Familie și de Şcoală, trebuie să fie activă şi creatoare în educația copiilor și a tinerilor. Prin urmare, îndemnăm pe toţi slujitorii Bisericii, să promoveze o intensă cooperare cu familiile şi şcolile din parohii în actul educațional, sub semnul unei responsabilităţi comune sporite pentru binele ţării noastre. Având în vedere caracterul dinamic, ușor modelabil, al copiilor și tinerilor, eforturile comune trebuie concentrate spre o educație bazată pe valorile creștine şi democratice europene: credinţă şi cultură, speranţă şi iubire, libertate și responsabilitate, egalitate în faţa legii și solidaritate în faţa suferinţei.

Anevoioasa tranziție românească, de la un regim totalitar monolitic la unul democratic şi pluralist, a făcut și face numeroase victime în societatea noastră. Dintre acestea, cei mai vulnerabili sunt astăzi copiii și tinerii. Abandonul școlar, destrămarea familiilor, sărăcia, şomajul, plecarea părinților la muncă în străinătate, delicvenţa şi violenţa juvenilă, nesiguranţa zilei, incertitudinea viitorului, se constituie în tot atâtea cauze ale crizei educației în școală și în familie. Biserica a semnalat adesea aceste provocări și face eforturi sporite pentru a răspunde lor atât prin orele de religie, cât şi prin diferite programe adresate copiilor și tinerilor, ca de pildă: „Hristos împărtășit copiilor”; „Alege Școala!”; „Copilul învață iubirea lui Hristos”, care se desfășoară prin intermediul parohiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Rezultatele sunt îmbucurătoare, dar nevoile prezente şi viitoare sunt imense.

Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca la începutul noului an școlar (2012-2013) să binecuvinteze pe elevi, profesori, preoți și părinți, dar şi pe toți cei care, într-un fel sau altul, sunt angajaţi cu multă dăruire în actul educațional și de formare spirituală!

Tuturor vă dorim sănătate, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor de la Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră nobilă şi de valoare inestimabilă pentru prezentul şi viitorul poporului român!


Cu deosebită preţuire şi părintească binecuvântare,


† DANIEL
Patriarhul României 


***

joi, 6 septembrie 2012

Traian Băsescu - ”pionul” balcanic al intereselor euroatlantice

Vă ofer spre lectură un articol pe care l-am publicat pentru Vocea Rusiei. Lectură cu folos!


Traian Băsescu - ”pionul” balcanic al intereselor euroatlantice 


Primul discurs oficial rostit de președintele Traian Băsescu după reîntoarcerea sa la Cotroceni, cu ocazia Reuniunii Anuale a Diplomației Române, a avut un conținut lipsit de imprevizibil. Nu ne-au surprins nici criticile dure și într-o anumită măsură îndreptățite la adresa inamicilor politici organizați într-o ”majoritate parlamentară care a considerat că poate face ţăndări statul de drept”, nici acel laudatio închinat instituţiilor statului român care ”au rămas în picioare chiar în faţa furiei politice din perioada 3-6 iulie” și nici plecăciunea adâncă în fața ”structurilor de securitate naţională care au rămas toate verticale şi au slujit statul de drept”.
Era în logica situației ca președintele Băsescu să lovească în politicienii USL și să mulțumească public celor care l-au susținut în lupta pentru evitarea demiterii.

Importante în discursul președintelui Băsescu sunt însă reperele de politică externă, afirmate cu atâta putere și claritate încât nu numai că au transmis un mesaj foarte direct, aproape ca un ordin de serviciu, diplomaților români, dar au provocat și reacția negativă a ministrului român de externe Titus Corlățean, care s-a simțit lezat în autoritatea sa de coordonator al diplomației românești.

De fapt, aceste repere de politică externă exprimate public și oficial reprezintă modalitatea prin care Traian Băsescu mulțumește aliaților săi din UE și NATO, reafirmând nu neapărat loialitatea cetățenilor români față de aceste entități, ci mai ales o loialitate personală, eventual a familiei politice - democrat-liberalii români și popularii europeni - de care aparține.

”Firul roșu” al politicii externe românești, în viziunea președintelui Băsescu, este... (articol integral AICI)