duminică, 15 august 2010

Ce înseamnă pelerinajul pentru unii "creştini" români


Ştire REALITATEA TV (preluată de mai multe instituţii de presă): Pelerinii au făcut grătare şi au dansat pe manele în faţa mănăstirilor. Orice prilej este bun pentru români ca să se distreze. Aproape 2.000 de credincioşi au rămas peste noapte lângă zidurile Mănăstirii Curtea de Argeş, pentru a participa în această dimineaţă la slujbă. Înainte de a trece prin faţa raclei cu moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia o parte dintre pelerini au încins grătarele, au băut şi au dansat. La fel s-a întâmplat şi în apropierea Mănăstirii Tismana din judeţul Gorj.


Oamenii nu văd nimic rău în a sărbătorii lângă zidurile mănăstirii. "Aşa este petrecerea la noi, fiesta. Înainte de slujbă, înainte de slujba facem grătar, mâncăm, bem şi mergem acasă", spune un petrecăreţ. Şi lângă Mănăstirea Tismana din Gorj a fost muzică şi băutură din belşug. În timp ce o parte dintre pelerini ascultau cu pioşenie slujba soborului de preoţi, la câteva sute de metri, se auzeau manelele ascultate la volum maxim. "În fiecare an venim. Facem un grătar. E cea mai mare plăcere. Şi dimineaţa la slujbă ca pelerini, pentru asta venim." Distracţia a durat până spre dimineaţă. Nu au lipsit horele încinse chiar în mijlocul drumului.

* * *

Ce fel de creştini mai suntem? Astăzi am prăznuit Adormirea Maicii Domnului. Fecioara Maria se naşte în ceruri, în braţele Fiului ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. 15 August este o zi de rugăciune la Sfânta Liturghie, de faptă bună spre folosul săracilor, bolnavilor, văduvelor şi orfanilor. 15 August este ziua lacrimilor noastre. Lacrimi de tristeţe, căci Maica noastră pleacă din această lume. Lacrimi de bucurie, căci azi am dobândit o rugătoare nebiruită. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ascultă rugăciunile Maicii Sale şi noi, creştinii ne rugăm Fecioarei Maria să poarte către Fiul ei, rugăciunile noastre.



15 August nu este o zi de petrecere, de chef, de onomastică. Bucuria acestei zile este una duhovnicească, nu lumească. Să mergi în pelerinaj, la mânăstire şi să întinzi grătare, nu poate fi un gest creştinesc. Să risipeşti cântarea Sfintei Liturghii cu lamentările păgâne ale maneliştilor este un gest de blasfemie. 


Nu înţeleg cum stareţii îngăduie asemenea slujiri idoleşti pe lângă zidurile mânăstirilor. Păgânii trebuie fie creştinaţi, fie izgoniţi. Nu putem accepta slujirea idolească pentru stăpânul acestei lumi, îngerul cel răzvrătit, necurat şi mincinos. Românii care au pângărit praznicul Adormirii Maicii Domnului nu sunt creştini. Sunt doar nişte mincinoase cifre statistice în procentul celor care se declară creştini la recensământ, dar sunt păgâni în viaţa lor de zi cu zi.

Preasfântă, Preacurată, Preabinecuvântată, slăvită Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioară Maria, iartă-ne...


Tropar (Glasul 1)

Întru naştere fecioria ai păzit,
Întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. 
Sculatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii,
Şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre. 

Condac (Glasul 2)

Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită şi întru folosinţe de nădejde neschimbată
Mormântul şi moartea nu au ţinut-o. 
Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o 
Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

vineri, 13 august 2010

VACANŢĂ ÎN ROMÂNIA (4) - Pădurea cu nuferi

O prietenă de familie cu care ne-am întâlnit în stațiune, ne-a invitat astăzi să vizităm „moşia” lui Nicolae Ceauşescu. Mai exact, o parte din ceea ce a fost în trecut rezervaţia naturală din jurul vilei unde Ceauşescu îşi petrecea uneori, vacanţele. Am urcat coasta muntelui pe un drum din asfalt vechi şi crăpat, prin pădure. Un indicator, agăţat pe un gard părăginit, ne anunţa că intrăm pe o proprietate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale. Păşind printre copacii pădurii, mă gândeam la femeia necredincioasă, numită Istoria. Din Ceauşescu, un fiu de ţăran plecat la oraş pentru a scăpa de sărăcie, Istoria a făcut şeful României comuniste, curtat de Occident, primit la Casa Albă şi plimbat cu caleaşca de Regina Angliei, i-a dăruit o putere aproape fără margini, supremă ispită, transformându-l în anii ’80 în stăpânul absolut al unui popor înfometat şi terorizat, iar în final, l-a aruncat în hăul iadului, ca victimă damnată şi batjocorită a loviturii de stat din Decembrie 1989. Ceauşescu a avut clipele lui de glorie, dar mult mai multe au fost cele de nebunie. A sfârşit împuşcat ca un câine de cei pe care îi crescuse şi educase după propriul chip. Un demon trădat de alţi demoni.

Aceste gânduri triste îmi sunt alungate de frumuseţea extraordinară a pădurii. Dumnezeu mi-a dăruit şansa de a vizita multe ţări din lumea largă, dar nicăieri nu am văzut păduri ca în munţii noştri. Sălbăticia lor tainică te copleşeşte, ai senzaţia că pătrunzi într-o lume de basm şi te aştepţi ca pe cărare să întâlneşti, dându-ţi bineţe, pe Sfarmă-Piatră, Împăratul muntelui şi păzitorul brazilor. Respir aerul curat şi tot mai rece al pădurii peste care se aşterne, lin şi delicat, apusul soarelui. Respir adânc şi mă amăgesc la gândul că aşa îmi fac rezerve de linişte şi aer de munte pentru ziua când mă voi întoarce în Craiova prăfuită, poluată şi murdară. Zadarnică speranţă...

Drumul se deschide spre o poiană şi trece printre două mici lacuri pe care plutesc nuferi. Un tablou ca în poveştile cu zâne. Câteva flori de nufăr încă nu s-au închis complet şi se dăruiesc aparatului meu de filmat în toată gingăşia lor. Casiana, fetiţa noastră şi Cristiana, fetiţa prietenilor noştri se bucură de privelişte şi încep să se joace. Cum altfel decât „de-a zânele-prinţese”?

În jurul lacurilor, câţiva turişti fac poze nuferilor şi le admiră frumuseţea. Un domn aflat la vârsta a treia explică soţiei că fosta rezervaţie a lui Ceauşescu aparţine în prezent primăriei Olăneşti. Până acum câţiva ani, a fost administrată de Armată. Intru în vorbă şi-l întreb ce părere are despre taxarea izvoarelor din staţiune. E dezamăgit. Contractul de concesionare ar fi fost secretizat de cei care l-au aprobat, cu ani în urmă. Îmi spune că locuieşte în Bucureşti şi că își petrece o parte din concediu la Băile Olănești încă din vremea tinereții. A fost martorul evoluției stațiunii după 1989. S-a construit mult, dar fără cap, adică prin defrișări. Totuși, primarul actual a încercat să „mişte” lucrurile. A obţinut şi ceva finanţări europene. Îi zic despre mizeria de pe alei, de gropile din asfalt, de clădirile aflate în paragină. E de acord că toate acestea sunt minusuri care fac rău staţiunii. Ajungem, inevitabil, să discutăm politică, adică despre jaful, sărăcia şi dezastrul din ţară.

Soţia bucureşteanului, o doamnă elegantă şi cu voce blândă, mă întreabă ce meserie am, „că sunteţi bine informat despre ce se întâmplă în ţara asta nefericită”. Îi spun că sunt preot la Spitalul de Urgenţă din Craiova şi pare foarte surprinsă. „Părinte, cum e cu Catedrala Neamului, are Biserica atâţia bani să dea dobândă la suta de milioane de euro luată împrumut de la bancă?” Întrebare dificilă, situaţie delicată. Îi mulţumesc din priviri doamnei pentru că schimbă subiectul. Sesizase că eram în încurcătură. Îmi povesteşte entuziasmată despre maestrul Dan Puric şi aproape că lăcrimează atunci când aminteşte despre martirii căzuţi în închisoarea comunistă de la Aiud. Solidar, îi mărturisesc că sunt unul dintre susţinătorii canonizării martirilor de la Aiud.

Mă despart de cei doi bucureşteni cu un sentiment de mulţumire interioară. După ce siluetele lor dispar, confundându-se cu umbrele copacilor pădurii, înţeleg că tocmai mă întâlnisem cu doi oameni obișnuiți, doi români care își iubesc țara, credința și care vor să trăiască și să moară în același loc unde s-au născut. Mă las cuprins de liniştea oglinzilor de apă. Visez că trăiesc într-o lume perfectă şi curată. Curată precum albul acestor flori de nufăr. Pacea îmi este însă spulberată de un zgomot ce treptat, devine melodia unui „hit” la modă! Un fel de fantomă a României anului 2010 trece pe drum şi risipeşte în mii de cioburi visul unei seri cu nuferi. Un tânăr, pe o bicicletă „tunată”, cu boxe şi amplificator, trece cu viteză, lăsând în urmă mesajul generaţiei lui: „Nu! Nu! Nu ne-am născut în locul potrivit!” Nuferii îşi închid florile în faţa nopţii, iar eu mă trezesc din visare. Noaptea stăpâneşte încă peste România...

VACANŢĂ ÎN ROMÂNIA (3) - Casta pescarilor

„Dintr-un om poţi să faci un pescar, dar dintr-un pescar niciodată nu mai poţi face un om!“. Am auzit această vorbă de duh de la domnul Costel, gazda noastră. În această dimineaţă m-am trezit mai devreme, am renunţat la ritualul cafeluţei, pe care am băut-o rapid, ca pe apă, şi am pornit la pescuit. Domn’ Costel mi-a dat să ţin două undiţe şi-mi cere să-l urmez în tăcere. Locul de pescuit e aproape, undeva, spre ieşirea din oraş, pe malul râului. „Părinte, dăm la peşte până pe la prânz, nu stăm mult, doar aşa, de distracţie!“, mă anunţă călăuza mea spre reîntâlnirea cu pescuitul. În copilărie, mergeam pe lacul de acumulare de lângă Drăgăşani, la Olt, şi pescuiam cu taică-meu. De fapt, mai mult îi ţineam de urât pentru că îndemânarea mea cu undiţa era egală cu zero. „Atehnicule“, îmi tot striga tata, consternat că dintr-un maistru militar de radiolocaţie s-a născut un aşa nepriceput catastrofal.

Râul Olăneşti ne primeşte zgomotos şi tulbure. „Da’ poluat mai e“, zic eu privind la apa aproape neagră. Domnul Costel zâmbeşte discret şi-mi explică de ce e apa întunecată. A plouat la munte. Apa e curată. Într-adevăr, nu prea văd gunoaie.

Mă trezesc că mi se pune în mână o undiţă, cu momeala gata pregătită. „Dă şi matale, da’ mai la mal, că acolo trage peştele“. Intuind întrebarea mea, însoţitorul meu mă luminează rapid. „La mal apa e mai oxigenată, că nu curge aşa repede, şi peştii sunt pe acolo!“. E clar, trebuie să privesc mai mult la canalul TV dedicat pescarilor şi vânătorilor, să învăţ şi eu măcar chestiunile elementare. Cine ştie, poate că mă apuc de pescuit.

După zece minute reuşesc să prind primul meu peşte. E mic! „Aşa e peştele de râu“, mă încurajează domnul Costel. „E o fâţă, dar mai putem prinde şi un păstrăvicior, însă tot micuţ!“. Pescuitul mă prinde şi încep să învăţ. Descoperind în mine un ucenic ascultător, domnul Costel îmi povesteşte despre fir de 12, undiţă de nu-ştiu-care, momeală pentru râu, pentru baltă, cârlige şi reţete de preparat peştele prins. „Ăsta de îl prindem noi aici merge dat prin mălai, prăjit bine, cu mămăliguţă şi mujdei! O minunăţie, se topeşte în gură!“. Aşa-i, deja îmi plouă în gură şi-mi promit în gând că după Postul Sfintei Mării, la prima masă, voi mânca peşte preparat după reţeta lui domn’ Costel.

La râu sosesc domnul Dan şi nea Nicu, zis Inginerul! Pescari cu vechime. Au venit chemaţi de Costel. Prieteni buni, fondatorii castei pescarilor din Olăneşti. Sunt primit ca ucenic în această castă, în speranţa că voi duce mai departe stindardul. Când află că sunt din Craiova, povestea expediţiilor de pescuit la Dunăre şi bălţile din Dolj începe a fi depănată de cei trei pescari ai Olăneştiului. Ascult fascinat şi iau hotărârea de a-mi cumpăra undiţă, cârlige, momeală şi toate cele. Voi deveni pescar. Gata, am zis! Dar nevasta, cu ea cum faci?, mă întreabă îngerul cel bun. Da, e o problemă!

Parcă citindu-mi gândurile, domnul Costel îmi zice: „Părinte, să nu se supere doamna că v-am ispitit cu pescuitul! Vă dau un sfat: când veţi merge pentru prima oară la pescuit, să aveţi bani la dumneavoastră. Cumpăraţi de la fraţii pescari cu experienţă niscavai peşte. Să fie mare, frumos, dar nu prea mult, că bate la ochi. Acolo, de trei tigăi şi-o mămăligă! Să vadă doamna că nu aţi stat degeaba pe baltă trei zile!“, încheie domnul Costel iniţierea mea.

Am stat la râu peste limita de timp stabilită. Acasă, privind la farfuria cu peştele prins, Diana a fost dezamăgită. „Doar atât ai prins? Aşa de mic?“. Sunt lămurit. Cariera mea de pescar se poate sfârşi chiar înainte de a începe. Totuşi, peste vreo două zile voi încerca să merg iarăşi la pescuit cu domnul Costel, că doar de acum sunt ucenic. Ucenic al castei pescarilor din Olăneşti!

VACANŢĂ ÎN ROMÂNIA (2) - (Re)descoperirea Olăneştiului

Domn’ Costel, gazda noastră, ne transportă cu maşina personală până la locuinţă. Îşi cere de mai multe ori scuze că nu are camera liberă. Chiriaşii au dormit ceva mai mult în dimineaţa asta, dar în cel mult o oră vor pleca. Provizoriu, ne depozităm bagajele în altă cameră şi ne propunem să facem o mică plimbare. Îl întreb pe domnul Costel dacă e adevărat că izvoarele cu apă de tratament sunt concesionate şi dacă trebuie să plătim taxe. Da, e adevărat. Mi se povesteşte despre o afacere locală, „românească“, în care sunt implicaţi oameni de afaceri lipsiţi de scrupule, politicieni bănuiţi de corupţie şi alte personaje dubioase al căror numitor comun este dispreţul absolut faţă de lege şi de ţara asta nefericită. „Părinte, credeţi-mă ce vă spun! Taică-meu a trăit sub mulţi conducători politici, era tânăr pe vremea Regelui, a apucat războiul sub Mareşal şi a supravieţuit sub comunişti. Nimeni, niciodată, nici măcar Ceauşescu, atunci când avea de plătit datoria externă, nu s-a gândit să facă bani din izvoarele Olăneştiului. Primăria administra izvoarele şi apa era gratis, pentru toată lumea, că e doar de la natură, de la Dumnezeu!“. Îl întreb dacă localnicii sunt de acord cu această concesionare. Înţeleg că unii au fost chiar în prag de revoltă, dar răul s-a produs. „Nimeni nu are puterea de a face ceva, nu vedeţi ce e în ţara asta?“, concluzionează trist domn’ Costel.

În această primă zi de vacanţă vizităm izvoarele. Observ că accesul este permis cu ajutorul unei fise care deschide nişte bariere de metal. Costă 7 lei pe zi de persoană şi ai asigurată intrarea la toate izvoarele. Pentru a obţine fisa de acces trebuie să mergi la un cabinet medical unde eşti consultat, contra sumei de 30 de lei, şi unde ţi se recomandă care izvor îţi este de folos. De la un izvor poţi lua cel mult un 1,5 litri de apă. Încerc să verific, în două locuri, dacă spaţiile unde se află izvoarele au fost amenajate pe măsura încasărilor. Nu au fost. Sunt aceleaşi clădiri din vremea comunismului, cu semne de degradare avansată. S-au pus doar nişte termopane grosolane şi instalaţiile de securizare a accesului. Priveliştea mă întristează. Păcat! Dumnezeu ne-a dăruit o ţară bogată, dar nu suntem capabili să respectăm această binecuvântare. Speram că în Olăneşti nu voi găsi mafia politică. Cât de naiv pot să fiu?

Ascult comentariile turiştilor. Unii sunt revoltaţi de această afacere şi înjură printre dinţi, dar majoritatea sunt resemnaţi. Au mers la consult, au plătit 30 de lei şi câte 7 lei pe zi pentru fisa de acces. „Ce pot să fac, coană Tănţico? Să renunţ la tratament? Păi vin la Olăneşti din 1981, când am descoperit că am problema aia de sănătate. Cum să nu mai vin aici? Asta e, plătesc cât cer ăştia şi-mi fac tratamentul! Lasă, e Dumnezeu deasupra şi îi vede, nu se vor bucura de banii ăştia!“, îşi varsă focul o doamnă la vârsta a treia, elegant îmbrăcată, ţinând în ambele mâini două plase încărcate cu bidoane de plastic.

Ne plimbăm prin centrul staţiunii. Casiana, fetiţa noastră, se bucură de vacanţă. Capitolul bugetar alocat ei este cel mai generos, deşi Casiana e un copil destul de cuminte, fără pretenţii. Descoperim un tobogan gonflabil, 5 lei de copil pentru 5 minute de joacă. Scump, impertinent de scump. Casiana înţelege explicaţia Dianei şi îşi dă acordul să folosim suma de 5 lei pentru o altă investiţie, poate o jucărie sau o revistă. În Olăneşti s-a construit mult. Hoteluri, restaurante, pensiuni, toate moderne şi primitoare, au răsărit la fiecare colţ de stradă. Totuşi, nu am reuşit să aflu atmosfera de staţiune montană modernă şi, în acelaşi timp, pitorească. În multe locuri, străzile şi trotuarele Olăneştiului sunt neîngrijite, murdare şi pline de gropi. Coşurile de gunoi de pe aleea care duce la izvoare sunt pline şi se pare că nimeni nu se ocupă să le golească şi să le igienizeze. Nu ştiu cine este primar şi nici nu mă interesează. Nici măcar nu am căutat cu Google, să aflu. Oricum, nu contează. În Olăneşti sunt şi zone frumoase, mai ales parcurile. Totuşi, parcă lipseşte ceva. Cred că mâna unui om gospodar care să-şi iubească oraşul.

Deşi îmi promisesem să renunţ cât sunt în vacanţă la orice analize politico-economice, seara, odihnindu-mă în camera modestă, dar curată, unde am fost găzduiţi, mă gândesc că, oricât de verde ar spune unii că e frunza doamnei Udrea, indolenţa şi afacerile dubioase ale politicienilor locali o vor usca rapid şi vor continua să falimenteze turismul românesc. Adorm, după prima zi de vacanţă, însoţit de un gând ca un titlu de editorial: Turismul românesc, o frunză uscată înainte de vreme. (Va urma)

VACANŢĂ ÎN ROMÂNIA (1) - Pe drumurile patriei

Plecăm în vacanţă. O vacanţă în România şi cu un buget de criză. Prevederi bugetare: la capitolul cheltuieli de deplasare, nu avem autoturism propriu, deci vom folosi două firme de transport. La capitolul cazare-masă, prin acelaşi ordin emis de ministrul de finanţe al familiei, adică nevastă-mea, care e şi prim-ministru, am ales să stăm la gazdă, cu gătitul în regie proprie. Prin negocieri, reuşesc să obţin o rectificare bugetară şi să mi se aloce niscaiva resurse pentru berea rece cea de toate zilele. Destinaţia aleasă - staţiunea Olăneşti. Sunt cuprins de nostalgie, este staţiunea în care mergeam, aproape an de an, cu părinţii mei, în concediu. Dacia 1300 albastră cu dungi galbene şi cortul sovietic erau invidiate de toţi vecinii din camping. Mai ales cortul, pentru că avea dormitor mare, de şase persoane, living şi un fel de copertină dotată cu măsuţă, scaune rabatabile şi aragaz de voiaj. Dimineaţa, ai mei savurau cafeluţa şi taică-meu se otrăvea, vorba lui, „cu un Kentan capitalist, mama lor de securişti!“. Avea el ceva cu securistul întreprinderii, o duşmănie tăcută şi intensă, de ţăran român învăţat cu nedreptăţile, dar cu ţinere de minte şi parul mereu pregătit pentru spinarea boierului. Nostalgii de vară. În România capitalistă a anului 2010, pornesc cu familia într-o aventură curajoasă - concediu de criză într-o ţară frumoasă, dar jefuită şi mutilată.

Dimineaţa, pe la 5.30, ajungem în autogară. Taximetrişti, câini de maidan, lume adormită, mizeria de pe peronul autogării din Craiova. Depozitez cele două genţi mari - una cu haine, alta cu rezerva de hrană pentru prima zi - în pântecul de metal al autocarului. Niţel crispat de atenţionarea Dianei, nevastă-mea - „Vezi cum aşezi geanta cu mâncare, să nu se spargă ceva p’acolo!“ -, reuşesc să îndeplinesc ordinul, oarecum întocmai şi aproape la timp. Şoferul pare încă prizonierul somnului şi se cam încurcă în calcule când taie biletele şi cere banii. Pornim pe drumurile patriei, amuzaţi de un anunţ lipit deasupra şoferului, să vadă toată lumea: „Stimaţi pasageri, aveţi obligaţia de a vă supraveghea bagajele în staţiile de îmbarcare/debarcare de pe traseu!“.

Surprinzător, autocarul este curăţel şi, ceea ce este cel mai important, şoferul nu este amator de manele. Ura, am scăpat! Copilul Minune şi Prinţesa manelelor nu ne vor tortura cu lamentările lor. Pornim spre ieşirea din oraş. Craiova adormită ni se dezvăluie ca o femeie îmbătrânită înainte de vreme, lipsită de farduri, dresuri şi alte artificii care creează senzaţia falsă de frumuseţe. Blocurile de un alb murdar de pe Rocadă, gunoaiele de la marginea drumului îmi demonstrează că fântâna cântătoare din centru şi parcul de zece milioane de euro din mahalaua ţigănească sunt prea puţin pentru a proclama Craiova mea ca fiind oraş european. Oftez resemnat. Trăiesc în România.

Drumul până la Râmnicu Vâlcea curge liniştit. Nu sunt gropi în carosabil, traficul nu este aglomerat. Nevasta are un mic moment de panică. I se pare că şoferul moţăie la volan. Îl studiez preţ de mai multe minute. Este profesionist şi îmi inspiră încredere. Îmi liniştesc cu tact consoarta, fără a o contrazice, pentru păstrarea păcii şi bunei înţelegeri: „Conduce bine! Aşa se uită el la şosea, parcă moţăie, dar e OK!“. Pe undeva, cred că înainte de Drăgăşani, urcă un amic al şoferului. Din discuţia lor înţeleg că e tot şofer de autocar. „Ce faci, Georgele? Încotro aşa de dimineaţă?“. „Ce să fac, mă? Parcă nu ştii! Mă duc la muncă, intru pe traseu. Cum să nu mă duc, că doar îmi dă şase milioane, mă, salariu de boier!“, răspunde ironic Georgel la întrebarea şoferului. Nu pot să nu mă gândesc că, în fiecare zi, vieţile a zeci de oameni sunt în mâinile lui Georgel, şoferul plătit cu un salariu de mizerie. Dacă are o cădere nervoasă sau o clipă de neatenţie, cu mintea plecată la rata de la bancă ori la datoria de la întreţinere? Dar parcă numai şoferii sunt sub stres? Un medic ce să mai zică sau un profesor, sau un poliţist? Alung această tristă meditaţie. Sunt în concediu, gata cu analizele politico-economice!

În apropiere de Râmnicu Vâlcea suntem întâmpinaţi de un răsărit magnific. Precum un împărat, soarele îşi anunţă sosirea trimiţându-şi mai întâi slujitorii, câteva raze de lumină intensă care străpung norii. Nişte nori albi roşietici ascund de privirile muritorilor splendoarea soarelui, până la clipa aleasă de împărat să ne lumineze viaţa, lumină pentru încă o zi. În autocar este tăcere. Privim cum o zi frumoasă, plină de soare, se naşte sub ochii noştri.

În autogara din Râmnicu Vâlcea schimbăm autocarul. Un şofer sictirit şi iritat mă asistă la depozitarea bagajelor. E nemulţumit de lipsa mea de îndemânare şi, cu gesturi abrupte îmi aranjează el genţile. Autocarul e vechi, neîngrijit, dar are GPS şi un cititor de carduri pentru localnicii care au abonament la firma respectivă. Staţiunea Olăneşti ne întâmpină cu un aer trist. „Clădirile astea parcă sunt precum cele din fotografiile pe care le-ai făcut când ai fost în Havana“, observă Diana. Într-adevăr, multe imobile sunt vechi, neîntreţinute, iar străzile sunt pline de nămol, gropi şi mizerie. Când ajungem la gazdă, Diana descoperă că nu am reuşit să execut ordinul de protecţie şi pază a bagajelor. De undeva, bănuim că din ultimul autocar, nişte apă s-a infiltrat în geanta cu haine şi a murdărit câteva tricouri. Totuşi, nu sunt pedepsit cu vreo dojană. Am circumstanţe atenuante. Suntem în vacanţă. O vacanţă în România… (Va urma)

marți, 3 august 2010

Chinezii doamnei Udrea şi o "mică" blasfemie

În cadrul Expoziţiei Universale de la Shanghai, o delegaţie de oficiali români, în frunte cu ministrul dezvoltării regionale şi turismului, Elena Udrea, şi ministrul de externe, Teodor Baconschi, a lansat la pavilionul României noul brand de ţară „Explore the Carpathian garden“. Figuranţi chinezi îmbrăcaţi în costume medievale, doi dintre ei purtând pe cap câte o coroană asemănătoare celei pe care o poartă în frescele mânăstireşti Ştefan cel Mare - Voievod cruciat şi Sfânt în Calendarul Creştin Ortodox Român - au făcut animaţie pe melodiile cântate de Gheorghe Zamfir. 

Presa a discutat intens despre controversatul simbol grafic al noului brand. Eu însumi am făcut câteva aprecieri într-un comentariu publicat în cotidianul regional Gazeta de Sud. Totuşi, nu vreau să comentez aici despre scandaloasa afacere a noului brand turistic românesc, în valoare de aproximativ 70 de milioane Euro (bani luaţi din fondurile europene). Doamna Elena Udrea mi-a provocat o şi mai mare supărare prin faptul că şi-a permis să costumeze "a la Ştefan cel Mare" nişte chinezi aduşi să facă figuraţie la pseudo-lansarea brandului.


Mă întreb: oare un ministru al Turismului nu ar fi obligat să deţină un minim nivel de cunoaştere cu privire la cultura şi spiritualitatea ţării pe care o promovează? Mă întreb: oare doamna Elena Udrea nu are consilieri plătiţi la minister care să-i ofere analize pertinente înainte de a face un anume gest sau o anume acţiune? Mă întreb: ştia doamna Udrea că Ştefan cel Mare este unul dintre Sfinţii Bisericii Ortodoxe Române? Mă întreb: este doamna Elena Udrea membră a Bisericii Ortodoxe Române? Şi dacă DA, ştie doamna Elena Udrea că gestul domniei sale de a pune pe capul unor figuranţi chinezi nişte coroane asemănătoare cu coroana purtată de Ştefan cel Mare şi Sfânt, poate fi considerat o blasfemie?

Să-i (re)amintim doamnei Elena Udrea că:

1. Actul canonizării lui Ştefan cel Mare s-a săvârşit de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992. În ziua de 20 iunie 1992, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române semnează actul de canonizare a Dreptcredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, cu data de prăznuire la 2 iulie. Textul Tomosului de canonizare a Sfântului Ştefan cel Mare este următorul (vezi şi aici):

TEOCTIST
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Bucureştilor,
Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei
şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române


Prea iubitului cler şi dreptcredincioşilor creştini din cuprinsul Patriarhiei Române, har, milă şi pace de la Dumnezeu, Părintele luminilor, iar de la noi, Patriarhiceşti binecuvântări.

Cuvios lucru este şi plin de folos duhovnicesc pentru credincioşii Bisericii de a se arăta plini de evlavie, a cinsti şi a pomeni, prin slujbe şi prin cântări, pe cei ce s-au arătat bineplăcuţi lui Dumnezeu în viaţa lor pământească. Lauda care se dă celor ce trăiesc în chip virtuos se îndreaptă către însuşi Dumnezeu, de la care izvorăşte oamenilor toată virtutea, precum ne învaţă Sfântul Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul: „iar lauda celor bune înflăcărează şi îndeamnă pe credincioşi”.

„Când se laudă dreptul se veselesc popoarele”, glăsuieşte proorocul David. Dar lauda binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare ne produce nu numai bucurie duhovnicească, ci şi îndemn puternic pentru grija mântuirii sufleteşti. Fiecare dintre dreptmăritorii creştini sunt datori să cinstească şi să laude, după cuviinţă, pe cei ce au vieţuit cu dreaptă credinţă şi fapte bineplăcute lui Dumnezeu, pentru că lauda este plata virtuţii şi cel ce laudă virtutea laudă pe însuşi Dumnezeu.

Prin asemenea fapte virtuoase a strălucit dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, care a cârmuit Ţara Moldovei 47 de ani, înarmat cu platoşa credinţei în Dumnezeu, cu cea a postului şi rugăciunii şi cu multe fapte ale dragostei creştine închinate Bisericii şi poporului său; a zidit un foarte mare număr de biserici şi mânăstiri, înzestrându-le cu cele necesare sfintelor slujbe, ca un purtător de biruinţă a luptat cu preţul vieţii sale până la jertfelnicie pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti fiind numit apărător al creştinătăţii, a miluit pe săraci şi a răsplătit pe luptătorii oşteni, a arătat îndurare şi pe cei greşiţi i-a îndreptat.

Smerenia noastră împreună cu toţi membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea jertfelnică pentru credinţă şi neam a dreptcredinciosului Voievod bineplăcut lui Dumnezeu, la faptele şi împlinirile lui şi purtând grijă de folosul obştesc al credincioşilor, iar pe de altă parte ţinând seama de cele arătate de către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, care a cerut ca amintirea zilei trecerii la cele veşnice a Marelui Ştefan, să fie aşezată ca zi de pomenire a Sfântului,

Urmând obiceiul obştesc al Bisericii şi rânduielilor dumnezeieştilor părinţi dinaintea noastră, făcut-am cunoscut ca să dea binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare cinstirea cuvenită bărbaţilor sfinţi.

Pentru aceasta, urmând rânduiala canonică şi sinodală
şi chemând în ajutorul nostru Puterea Celui Prea Înalt,

HOTĂRÂM:

Ca de acum înainte şi până la sfârşitul veacurilor,
Voievodul Ştefan cel Mare al Moldovei
să fie pomenit laolaltă cu bărbaţii cei cuvioşi şi Sfinţi ai Bisericii,
cinstindu-se cu slujbe şi cântări de laudă în ziua de 2 iulie,
fiind înscris în sinaxar, cărţile de cult şi calendarul Bisericii noastre cu numele
„DREPTCREDINCIOSUL VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT”.

Spre veşnică cinstire, dovadă şi încredinţare despre cele ce am hotărât,
s-a întocmit acest Tomos Patriarhal şi Sinodal de Canonizare
spre a fi adus la cunoştinţa credincioşilor şi clerului Bisericii Ortodoxe Române
şi tuturor evlavioşilor români, oriunde ar trăi aceştia.

Dat în Bucureşti, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.



2. Anul 2004 a fost declarat de UNESCO drept Anul „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, o dovadă în plus (dacă mai era nevoie) a prestigiului de care se bucură Ştefan cel Mare şi Sfânt la nivel internaţional.

3. "Biserica Ortodoxă a preţuit pe Sfinţi nu numai pentru valoarea morală a exemplului lor, ci şi pentru însemnătatea dogmatică a acestui exemplu, ca cei care în mijlocul lumii s-au străduit pentru adevărul mântuirii în Hristos. Sfinţii nu sunt doar exemple de inspiraţie şi orientare, ci sunt pnevmatofori, a căror trăire nu se reduce la o imitare a lui Hristos, ci este un dar şi o energie dumnezeiască. Asemănarea lor cu Hristos este o asimilare profundă, astfel că sfinţenia nu este o stare excepţională sau profesională, ci o vocaţie permanentă a întregului trup al Bisericii. În esenţa ei, sfinţenia este totodată şi o profundă umanizare, dar un umanism a lui Dumnezeu, o plenitudine a stării omului creat de Dumnezeu, o realitate teandrică." (sursa: www.crestinortodox.ro). Pe înţelesul doamnei Udrea: cinstirea Sfinţilor este o componentă esenţială în cultul creştin ortodox, iar Sfinţii sunt modele de viaţă pentru creştinii aflaţi în călătoria spre mântuire. Deci, un Sfânt nu poate fi utilizat ca "brand" turistic!

4. Ştefan cel Mare şi Sfânt este pomenit la Proscomidie, în toate bisericile creştine ortodoxe româneşti. Un preot creştin ortodox nu poate accepta utilizarea în scopuri comerciale, prin comic şi parodiere, a imaginii unui Sfânt creştin ortodox.

În concluzie, aşteptăm cu interes momentul în care doamna Elena Udrea, ministrul dezvoltării regionale şi turismului, îşi va cere public scuze pentru gafa comisă.

Dumneavoastră, cititorilor de bună credinţă, vă ofer

ACATISTUL BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT



Condacul 1

Apărătorului creştinătătii, bine-credinciosului Voievod al Moldovei, celui care cu dreptate si cu dragoste a cârmuit poporul încredintat lui de Dumnezeu, pilduitorului smereniei creştine si al iertării celor ce i au făcut rău, celui cinstit si iubit ca un părinte, slăvitului Voievod să i strigăm: Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Icosul 1

Pe părintele cel mai iubit al Moldovei, pe omul ales de Dumnezeu, pe cel ce a biruit dusmanii creştinătătii si viata si a pus o în slujba lui Hristos, să l lăudăm toti credinciosii si cu dragoste să i cântăm:

Bucură te, părinte iubit al Moldovei;
Bucură te, întâiule în ceata voievozilor;
Bucură te, om ales de Dumnezeu;
Bucură te, izbăvitorule al poporului tău;
Bucură te, biruitorul păgânilor;
Bucură te, bucuria creştinilor;
Bucură te, soarele Moldovei;
Bucură te, lauda Sucevei;
Bucură te, bărbătia ostasilor;
Bucură te, biruitorul potrivnicilor;
Bucură te, slugă bună si credincioasă a lui Hristos;
Bucură te, apărătorul creştinilor ortodocsi;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 2 lea

Cu inima arzând de dragoste pentru Dumnezeu si neamul tău, Sfinte Stefane, te ai arătat ca un trimis al Său poporului Moldovei. Si venind ca un sol al binecuvântării de sus, urmând povetelor Sihastrului Daniil, părintele tău, ti ai chivernisit neamul si tara si i ai făcut un suflet cu tine, evlavios si puternic, pentru care cântăm: Aliluia!

Icosul al 2 lea

Sfântă s a arătat a fi adunarea de pe Câmpia Dreptătii când Mitropolitul Teoctist împreună cu binecredinciosii creştini ai Moldovei, cereau să le fii domn. Si după ce ai fost uns, au multumit Părintelui ceresc, iar noi, pretuind faptele tale, îti cântăm asa:

Bucură te, inimă fierbinte pentru Dumnezeu;
Bucură te, suflet din sufletul neamului tău;
Bucură te, părintele celor năpăstuiti;
Bucură te, izbăvitorul celor robiti;
Bucură te, că de Dumnezeu ai fost rânduit;
Bucură te, vlăstar din rădăcină musatină;
Bucură te, că poporul cu mare bucurie te a primit;
Bucură te, că părinte al lor te au numit;
Bucură te, că auzindu ti glasul toti s au veselit;
Bucură te, că Domnului au multumit;
Bucură te, că ai strălucit pe Câmpia Dreptătii;
Bucură te, că ai făcut Moldova Poartă a creştinătătii;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 3-lea

Bucuratu s a tara Moldovei pentru soarele ce i a răsărit, că i ai întărit hotarele, zidind cetăti ceresti si pământesti. Si ca o slugă a lui Hristos, Sfinte Stefane, ti ai adunat fiii sub aripile dreptei credinte, slăvind pe Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia! 

Icosul al 3-lea

Mare tulburare s a făcut în inima dusmanilor Moldovei, mărite Stefane, când stavilă ai pus nelegiuirilor ce apăsau poporul. Dar având nădejdea în Dumnezeu, nu te ai înfricosat de mânia lor, ci i ai biruit, iar noi, pentru aceste fapte ale tale, te lăudăm asa:

Bucură te, nădejdea moldovenilor;
Bucură te, întărirea creştinilor;
Bucură te, purtătorule de grijă al celor săraci;
Bucură te, că si pe cei bogatii ai îndreptat; 
Bucură te, folositorul celor necăjiti;
Bucură te, părtinitorul celor obiditi;
Bucură te, că dreptate si milă ai împărtit;
Bucură te, că tuturor toate te ai făcut;
Bucură te, că ai slobozit tara de amară robie;
Bucură te, că ai umplut inimile de bucurie;
Bucură te, că nu te au înfricosat amenintările păgânilor;
Bucură te, că te ai făcut pildă tuturor creştinilor;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 4-lea

Ca ghimpele Apostolului Pavel, toată viata ai purtat rana primită la picior în lupta pentru eliberarea cetătii Chilia, si aceasta ti a fost spre a nu te mândri pentru marile daruri ce le ai primit de la Hristos. Lăudăm astfel, părinte, răbdarea, credinta si faptele tale întru slava lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia! 

Icosul al 4-lea

Întărirea tării Moldovei si a dreptei credinte a nelinistit pe Mahomed sultanul, antihristul acelor vremuri, care punând gând rău asupra neamului tău, a trimis împotrivă multime de păgâni. Dar tu nu te ai împutinat sufleteste, ci cu mare nădejde în Dumnezeu te ai pregătit să i înfrunti. Iar noi, văzându ti vrednicia, îti cântăm: 

Bucură te, eliberatorul Cetătii Albe si Chilia;
Bucură te, că le ai adus acestora bucuria;
Bucură te, că asemenea Patriarhului Iacob rană în coapsă ai căpătat;
Bucură te, că prin aceasta Apostolului Pavel te ai asemănat;
Bucură te, neînfricat ostas al lui Hristos;
Bucură te, luminat conducător de osti;
Bucură te, Voievod al Marelui Împărat; 
Bucură te, că Mahomed nu te a spăimântat;
Bucură te, stâlp neclintit al răbdării;
Bucură te, că de bărbătia ta poporul s a minunat;
Bucură te, că Hristos ti a fost pavăză si scut;
Bucură te, că numai de Dumnezeu te ai temut;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 5-lea

Ca un nou Ghedeon te ai arătat, Sfinte Stefane, învingând multimile păgânilor în mlastinile Vasluiului, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, care S a arătat a fi alături de tine, întunecând văzduhul si cugetele lor, usurându ti astfel biruinta. Iar noi, văzând minunea aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Patru zile de post si rugăciune ai rânduit în toată tara Moldovei, Binecredinciosule Stefane, drept multumire pentru biruinta dobândită. Iar întreaga creştinătate, cunoscând că Dumnezeu a lucrat prin tine, atlet al lui Hristos te a numit, aducându ti laude ca acestea:

Bucură te, că tărie de la Hristos ai luat;
Bucură te, căci cu lacrimi Domnului I ai multumit;
Bucură te, că în Moldova patru zile de post ai rânduit;
Bucură te, că toată creştinătatea s a bucurat;
Bucură te, că faptelor tale toti au râvnit;
Bucură te, că Apusul vrednic conducător te a numit;
Bucură te, că papa Sixt te a lăudat;
Bucură te, că păgânătatea s a întristat;
Bucură te, că pe Soliman Pasa l ai biruit;
Bucură te, că grumazul lui Mahomed Antihrist l ai smerit;
Bucură te, că mândria acestora tu o ai sfărâmat;
Bucură te, că începătorul răutătii s a rusinat;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 6-lea

Hristos ti a fost întărire, scăpare si izbăvitor din toate răutătile, că nu sufereau, mărite, vrăjmasii văzuti si nevăzuti dragostea ta către Dumnezeu. Dar cu darul Său i ai biruit si drept multumire, ai zidit biserici si mănăstiri mai multe decât numărul luptelor tale, în care necontenit se aduce laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Patruzeci si sapte de ani ai cârmuit tara Moldovei cu multă dragoste si dăruire, neavând odihnă din partea dusmanilor. Prin multele războaie ce ai purtat, adevărat mărturisitor al credintei te ai arătat, iar ostenii tăi s au făcut adevărati mucenici. Pentru vrednicia si ostenelile tale, laudă si multumire îti aducem cântând:

Bucură te, străjer neobosit al creştinilor;
Bucură te, înfricosat dusman al păgânilor;
Bucură te, că începătorul răutătii nu te a biruit;
Bucură te, că pe Antihrist cu crucea lui Hristos l ai lovit;
Bucură te, că atunci când Dumnezeu te a smerit nu te ai răzvrătit;
Bucură te, că numai în bratul Lui ai nădăjduit;
Bucură te, mărturisitorul credintei;
Bucură te, că pe osteni dragostea de Dumnezeu i ai învătat;
Bucură te, că pentru Acesta viata si au dat;
Bucură te, că mucenici Domnului s au făcut ;
Bucură te, că biserici ai zidit pe osemintele lor;
Bucură te, că acestea ne sunt nepretuit odor;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 7-lea

Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni neadormită, din copilărie te a ocrotit, si cinstindu o ca pe Maica Vietii, ai avut o acoperământ. Iar în încercările tale ti a fost de a pururea mijlocitoare către Preamilostivul Dumnezeu, Căruia Îi cântăm si noi: Aliluia! 

Icosul al 7-lea

Vrând să arăti recunostintă pentru facerile de bine primite, ai pus să se zidească biserici si mănăstiri în cinstea Maicii lui Dumnezeu, pe care le ai împodobit cu icoane ale preacinstitului ei chip, căruia si noi cu dragoste ne închinăm, iar pe tine, Mărite Stefane, te lăudăm asa:

Bucură te, că pe Maica Domnului o ai cinstit;
Bucură te, că sub acoperământul ei te ai odihnit;
Bucură te, că de vederea ei te ai învrednicit;
Bucură te, că Fecioara Maria a iubit mult poporul tău;
Bucură te, că prin mijlocirile ei ai căpătat mila lui Dumnezeu;
Bucură te, că prin fapte ti ai arătat dragostea fată de ea;
Bucură te, că mănăstirile cele mai frumoase în numele ei le ai zidit;
Bucură te, că în acestea chipul ei cu măiestrie s a zugrăvit;
Bucură te, că mănăstirea Putna Adormirii ei ai închinat;
Bucură te, că în triptic icoana i ai purtat;
Bucură te, trandafir în grădina Maicii lui Dumnezeu;
Bucură te, pururea rugător pentru neamul tău;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!


Condacul al 8-lea

Ca stâlpul cel de foc ce povătuia poporul ales în vremea lui Moise prin pustie, ti s a făcut tie Sfânta Cruce a lui Hristos, Stefane Voievod. Pe aceasta având o semn de biruintă si armă puternică, ai învins puterea vrăjmasilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Fiind apărător al creştinătătii, ai chemat, Slăvite, de nenumărate ori în rugăciunile tale pe sfintii mucenici, si acestia ti s au arătat, aducându ti în dar biruintă de la Dumnezeu, iar noi te lăudăm asa:

Bucură te, al mucenicilor cinstitor;
Bucură te, că de vederea lor te ai învrednicit;
Bucură te, că Sfântul Gheorghe ti a fost ocrotitor;
Bucură te, că Sfântul Dimitrie în ajutor ti a venit;
Bucură te, că pe Sfântul Procopie l ai avut întăritor;
Bucură te, al nevointei lor următor;
Bucură te, că asemenea cu mucenicii pe Hristos ai mărturisit;
Bucură te, că din Crucea Lui putere ai primit;
Bucură te, că prin aceasta ai privit la Hristos;
Bucură te, că marelui Constantin te ai asemănat;
Bucură te, că împreună cu mucenicii te ai numărat;
Bucură te, că sfintii ajutor ti au dat;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 9-lea

Te ai veselit, mărite Voievod, împreună cu povătuitorul tău iubit, Sfântul Daniil Sihastru, pentru că Dumnezeu a pogorât pe cei puternici si a ridicat pe cei smeriti. De aceea, drept jertfă de multumire ai înăltat Domnului altar sfânt, întru care să se aducă neîncetat laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Duhovnic iscusit s a dovedit a fi Sfântul Daniil, că înzestrat cu înainte vedere a stiut a te îndruma în acele vremuri la slujire sfântă, Voievodule Stefane, si tu, ascultător făcându te, ai împlinit cu credinciosie cele ce Dumnezeu printr însul îti grăia, iar noi, fiii tăi, îti aducem laude ca acestea:

Bucură te, ucenic al sfântului Daniil;
Bucură te, al poruncilor lui împlinitor;
Bucură te, că întru toate povată ai luat de la el;
Bucură te, că Dumnezeu printr însul ti a vorbit;
Bucură te, că în necazuri te a sprijinit;
Bucură te, că după sfatul lui biserici si mănăstiri ai zidit;
Bucură te, că pe el l ai cinstit ca sfânt;
Bucură te, că l ai avut mijlocitor către Dumnezeu;
Bucură te, că de răzbunarea lui Mahomed el te a prevenit;
Bucură te, că rugăciunea lui în luptă te a întărit;
Bucură te, desăvârsit ascultător;
Bucură te, de monahi iubitor;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 10-lea

Multe mănăstiri din Sfântul Munte Athos ai ctitorit si sprijinit, dându le cele de trebuintă la rezidirea si înfrumusetarea lor. Sfintele locasuri din Constantinopol, Armenia si Tara Sfântă s au bucurat de daniile tale, iar în Muntenia si Transilvania cetăti si biserici ai înăltat, făcând pământul românesc grădină preafrumoasă a lui Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia! 

Icosul al 10-lea

Biserica drept slăvitoare nu s a întărit niciodată mai mult ca în vremea ta, Sfinte Stefane, că locasuri sfinte ai zidit, împodobindu le cu icoane făcătoare de minuni, cărti de slujbă si odoare. Iar acum, primeste de la noi această cântare de multumire:

Bucură te, întăritorul Bisericii lui Hristos;
Bucură te, al Bisericii străbune înnoitor;
Bucură te, întâiule între ctitori;
Bucură te, că din Mănăstirea Putna Ierusalim al neamului românesc ai făcut;
Bucură te, că prin a ta grijă Voronetul s a zidit;
Bucură te, că si Mănăstirea Neamtului din temelii o a i înnoit;
Bucură te, ctitorul bisericii din Feleac;
Bucură te, că pân la apa Nistrului biserici ai înăltat;
Bucură te, că între ctitori la Căpriana esti pomenit;
Bucură te, miluitorul mănăstirilor din Muntele Athos;
Bucură te, că mănăstirea Zograful cu daniile tale s a împodobit;
Bucură te, că această jertfă e bine plăcută lui Dumnezeu;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 11-lea

În pisanii si scrisori te ai numit rob al lui Hristos, înfrângerile le ai pus pe seama păcatelor tale si prin aceasta trufia o ai călcat. Iar Dumnezeu, privind la smerenia ta, Slăvite, te a îmbogătit cu daruri sfinte, si tu cu dragoste ai cântat: Aliluia! 

Icosul al 11-lea

Cu haina smereniei te ai îmbrăcat, următorule al lui Hristos, si pe aceasta temelie ai pus o tuturor faptelor bune. Gresitilor iertare le ai dăruit, pe cei din robie i ai slobozit, răsplată după măsura slujirii ai împărtit si asa, cu dreptate ai domnit, iar noi te lăudăm asa:

Bucură te, plinitorul smereniei;
Bucură te, că aceasta cumpănă dreaptă ti a fost;
Bucură te, că Hristos cu daruri sfinte te a îmbrăcat;
Bucură te, chip de creştinească făptuire;
Bucură te, pildă de milostivire;
Bucură te, că pe cei gresiti ai iertat;
Bucură te, îndurare neajunsă;
Bucură te, izvor al dreptătii;
Bucură te, a robitilor slobozire;
Bucură te, că poporul te a numit "cel Mare";
Bucură te, că din viată ca sfânt ai fost cinstit;
Bucură te, că prin toate acestea ai strălucit;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 12-lea

Deschizându ti inima la cuvintele apostolesti: "Pentru mine viata este Hristos si moartea un câstig", din vreme la Putna ti ai pregătit mormântul, în care după adormire asezat fiind, cu bucurie te cinstim cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Strămutându te la lăcasurile de veci, părintele si duhovnicul tău, sfintitul între ierarhi mitropolitul Gheorghe, cu sobor de preoti si binecredinciosii Moldovei, pe brate te au purtat spre Putna, cinstindu te după cuviintă. Iar noi te am aflat neîncetat rugător către Dumnezeu si de a pururea ocrotitor, pentru care îti cântăm unele ca acestea:

Bucură te, părinte, că ceasul mortii mai dinainte l ai stiut;
Bucură te, că sfârsit bun si după lege ai avut;
Bucură te, că la moarte testament sfânt ne ai întocmit;
Bucură te, că atunci si stihiile te au prohodit;
Bucură te, că de noi nu te ai despărtit;
Bucură te, cel ce în ceata binecredinciosilor împărati sălăsluiesti;
Bucură te, cel ce împreună cu sfintii te veselesti;
Bucură te, că preamăresti Sfânta Treime împreună cu ei;
Bucură te, că prin minuni ne vii în ajutor;
Bucură te, că te ai arătat mult folositor;
Bucură te, că în ziua prăznuirii tale la mormântul tău pe toti ne unesti;
Bucură te, că în cer smeritele noastre rugăciuni le primesti;
Bucură te, Sfinte Stefane, Binecredincios Voievod si apărător al creştinătătii!

Condacul al 13-lea

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Stefane, zideste în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici si mănăstiri; biruieste duhurile rele care ne războiesc, precum ai biruit multimile de păgâni; ocroteste ne cu rugăciunile tale si cu darul cel dat tie de Hristos precum ai ocrotit pe creştinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia, Aliluia, Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Si iarăsi Icosul 1: Din pruncie ai fost crescut... 

Rugăciunea întâi

Sfinte părinte Stefane, al nostru apărător si grabnic folositor, pleacă te spre rugăciunea ce o înăltăm către tine, noi, nevrednicii tăi fii. Cunoastem îndrăznirea pe care ai dobândit o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, si precum Acesta ti a ascultat rugăciunile, asa auzi ne si pe noi în această zi când chemăm numele tău.
Dă Bisericii pacea ce o ai râvnit, întăreste credinta slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, iar nouă tuturor luminează ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locasurile cele ceresti să ne bucurăm de a pururi în veci. Amin.

Rugăciune la mormântul Sfântului Stefan, Voievodul Moldovei si apărătorul creştinătătii
 
Sfinte Mare Voievodule Stefane, Părintele neamului românesc, primeste această laudă pe care noi, nevrednici urmasi ai urmasilor tăi, o aducem tie cu umilintă. Căci nu ne am arătat destoinici a păzi întreagă sfântă mostenirea ta, lăsată nouă cu multă trudă si credintă tare. În vremea aceea, numai tu singur ai oprit cu ajutorul lui Dumnezeu multimile păgânilor la această Poartă a creştinătătii, iar acum, pleacă te spre rugăciunea ce o înăltăm la tine, ajută ne împotriva celor care ne au coplesit nu cu palosul, ci cu viclenia si minciuna. Si precum atunci te ai ridicat deasupra biruitorilor tăi când erai înfrânt, asa ridică si neamul tău deasupra potrivnicilor. Fii apărător si grabnic folositor. Dă Bisericii Ortodoxe pacea ce o ai râvnit atât de mult. Întăreste ne credinta slăbită de ispitele veacului acestuia. Surpă eresurile si pe cei ce năvălesc asupra noastră, iar nouă, luminează ne calea mântuirii, ca împreună cu tine să ne bucurăm în Patria cerească, lăudând pe Hristos Domnul nostru în vecii vecilor. Amin. 


Tropar, glas 1

Apărător neînfricat al credintei si patriei străbune, mare ctitor de lăcasuri sfinte, Stefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi si din necazuri.

Tropar, glas 2

Neînfricat apărător al dreptei credinte, te a avut pe tine Biserica lui Hristos, Binecredinciosule Voievod Stefane, pentru care tot poporul te a numit mare, bun si sfânt si te a cinstit. Drept aceea noi pururea te avem întăritor credintei noastre ortodoxe si al tării ocrotitor, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Condac, glas 1

Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, slăvite Stefane, sfinte biserici si mănăstiri ai înăltat; pe cei săraci ai ajutat si pe cei gresiti i ai iertat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu te a înzestrat cu întelepciune si putere ca să biruiesti pe vrăjmasii tării tale si ai credintei creştinesti. Drept aceea, te cinstim si părinte te numim.


***
Sursa pentru textul Acatistului: http://www.stefancelmare.info/acatist.php